Home / Articole Promovate / Poezie Pentru William Totok – din partea lui Victor Grigor

Poezie Pentru William Totok – din partea lui Victor Grigor

Incorect Politic
Noiembrie 24, 2018

Poezie Pentru William Totok - din partea lui Victor Grigor

I

Maestre William Totok,
Fin disident si analist
Ieri pasarica alba-n cioc,
Azi vultur sur si globalist_

Care planezi cotidian,
In zbor atent si-ocrotitor,
Sa-i faci reclama de un ban
Celui mai mare regizor!

(De parca fapta lui infama_
De-a exhiba de-a pururi barna
Ce-o vede-n ochii Tarii Mama_
Avea nevoie de-o reclama…

De parca nasul indecent
Ce-n dosul nostru complicat
Ne pipaie “inteligent”_
Nevoie avea si de-advocat!

De parca polonicul care
Rahat sa toarne s-a-invatat,
De-un servetel, nevoie mare
Avea, sa stea el asezat…

De parca tarnacopul harnic
Ce-n casa noastra-si sapa loc,
Nevoie avea acum de-un paznic
Pe post de toc de tarnacop!)

Te-anunt ca-s deranjat , in plus,
Ca-n mod nedrept te-ai pronuntat,
Desi pe nume nu mi-ai spus,
Insinuand ca-i inventat,

Ca-n textul meu “versificat”
Unde pe Jude-l criticam,
Utilizez neprovocat_
Limbajul cel mai “suburban”!

Incat, tu, vultur de Banat,
Obisnuit sa zbori mai sus,
Din inatimi ai decretat
Ca nu e demn de reprodus…

Pentru ca asta-inseamna, nene,
Ca desi strans la piept ii tii,
Tu nu stii ce pui ai sub pene
Si nici ce pot ei ciripi!

Sau ca , din dragoste de Jude
Si spaima de-un alt Antonescu,
Uitat-ai ce vorbe imunde
Scoate pe plisc un Cartarescu;

Si ce urari din cele fine,
Pentru ca nu le prea inghite,
El adreseaza la regine
(Fiindca ii par cam necioplite)…

Si ce poeme levantine,
Cu profunzimi libidinale,
Si orbitor de libertine
In denotatii genitale,

Scoase din…pana dumnealui,
Ca premii li se-ofera-n poala_
La sfatul editorului_
Elevilor romani la scoala!…

Iar pentru asta-n acest an,
Sa-l consolati cumva-intr-un fel,
Nu i-ati dat voi un “Thomas Mann”_
Sa uite , bietul, de “Nobel”?

Sau ce limbaj plin de pudoare
Cultiva-a voastra admiratoare
Ce-intruchipeaza fin Ideea
Artei poetice_ Medeea!

(Ce-si baga “penisul” ei “negru”,
Acum in anu-aniversarii,
Precum un arbore de cedru_
In pantecul rotund al Tarii!)

Iar pentru-a sa realizare
Nu-i ea cu zgomot premiata
De “Cartea Romaneasca”, care
De-un Vlasie-i azi ingropata?

Ori ce limbaj filmic maret
Poseda marea regizoare
Careia i-ati dat “Ursulet”
Cu creierul intre picioare!

De inca lumea se intreaba:
_ Pe ce criterii se bazeaza
(In caz ca n-au vreo alta treaba)
Nemtii, cand filme premiaza?…

(Ca autorii au tichie
Cusuta cu margaritar?
Ca-i cheama: Jude, Pintilie,
Ori poarta-alt nume mai bizar?

Sau ca avut-au pravalie,
Ori vreun bunic solomonar;
Si merg pe la Patriarhie
Sa-si taie venele lunar?

Ori ca fac orice marsavie
Doar pentr-un ban in buzunar
Si, pentr-un bot in farfurie,
Si-ar vinde Tara la bazar?)

Sau ce oferta-avantgardista,
Pe placi de inmatriculare
Si pe-orice obiect #REZIST-a,
Omisa de dictionare_

Numita “anti-pesedista”
De media cea progresista,
Prefera domnul Liiceanu_
Ce face pe central-urbanu’!…

Si ce expresii si reflexe
Are alt geniu_Dan Alexe!_
Ce-ades cu vorba-i ne perturba,
Citez din el: “precum o curva”…

(Antiroman apreciat
Si periodic publicat
La editura ce-intr-o zi
“MUIANITAS” se va numi!)…

Asa ca , fara suparare,
Remarca ta dojenitoare
Care viza al meu limbaj,
Facand abstractie de mesaj,

Avand exemplele citate_
Lipsita este, prin urmare,
Nu numai de-obiectivitate,
Ci si ide-orice justificare!

II

Si in ansamblu si in parte,
Si in context si izolat;
Adica in totalitate_
Ca nu limbaju-a deranjat!

Si pentru ca nu sunt naiv
S-accept a tale explicatii_
Ca suburbanu-ar fi nociv
In orice fel de situatii

(Precum mai ieri ne-a demonstrat
Chiar Liiceanu, clar, ca nu e!_
Cand opera si-a-incoronat
Cu princiara vorba_”mu.e”!)

Admit c-al meu limbaj nu-n van
L-ai cenzurat _c-ar fi ilogic!_
Dar nu fiindca e suburban,
Ci din motiv …ideologic;

Si stiu si de ce tu citate
Din el n-ai dat, nici o frantura:
Nu c-ar fi vorbe deocheate
Ce depasesc justa masura,

Ci fiindca nu-s recomandate
A fi crutate de cenzura_
De vreme ce-s adevarate
Si pot zbura din gura-n gura_

Adica, pentru-a nu fi date
Chiar de mata, ca muratura,
Multimii strasnic turmentate
De globalista bautura…

Pe care-o gasca crasmarista
Bine dotata-n buzunare,
Storcandu-si muciil din batista,
I-o toarna zilnic in pahare;

Gasca in care, mi se pare,
(Dupa cum vad ca iti faci treaba,)
Ai si tu-o mica-insarcinare_
Sa nu-ti iei leafa pe degeaba:

Aceea de-a combate-n fasa
Orice gandire rationala
Si-orice tendinta, chiar gingasa,
Spre demnitate nationala;

Si-n schimb, de-a conferi valoare
(Spre a le propulsa departe)
Oricaror nulitati ce-n arte
Pun botul la globalizare!…

Iar de observi vreo incercare
A vreunui ins(grup) temerar
De-a demasca falsa valoare
Ce ne-o propui ca cioara-n par,

Din plisc tu tipi cu disperare,
Sa te remarce-al tau stapan_
Ca vrem , prin “alogenizare”,
Sa dam intr-un “artist roman”!…

Desi noi nici o nedreptate
Nu i-am facut, nicicand, lui Jude,
Ci el, prin vorbe si prin fapte,
Din randul nostru se exclude…

Si ca sa vezi ca am dreptate,
Chiar cu asupra de masura,
Apel voi face la citate_
Ca noi nu practicam cenzura;

De fapt, la unul , clar si-intreg
(Ca sa priceapa cine poate
De ce pe Jude nu-l reneg,
Ci ne reneaga,el, prin toate!

Fiindca prea bun se crede-a fi
Si-al nostru neam , demn de rusine…)
De-Antoine de Saint Exupery_
Ce poate lumina pe-oricine:

“PENTRU CA-S UNUL DINTRE EI,
EU NU-I VOI RENEGA PE-AI MEI;
NICI VOI VORBI DE VINA LOR
INAINTEA STRAINILOR…

BA, CHIAR, PE CAT SE VA PUTEA,
MA VOI SILI A-I APARA!

DE MA VOR FACE DE RUSINE,
AM SA ASCUND RUSINEA-N MINE;
S-O STIE DOAR INIMA MEA
SI, ORICE-AR FI, EU VOI TACEA.

ORICE DE-AI MEI AS CUGETA,
NICICAND EU NU VOI CUTEZA
SA IES IN FATA TUTUROR
CA MARTOR IMPOTRIVA LOR!”

Astfel ca cel ce-n piept nu simte
Nobletea acestor mari cuvinte_
In caz ca-n piept inima are,
Si-n ea macar un strop de-onoare_

Parte nu face_chiar de-si bate
Cu pumnii pieptul cand sustine_
Din a noastra comunitate,
Ci, sigur, el de alta tine:

C-un alt destin si c-un alt Sine;
Cu-alta credinta si-alta Carte;
Ce-intampina cu inimi moarte
Si reci_”Desteapta-te Romane!”

Pentru c-al ei deziderat
Ori nazuinta arzatoare,
De cand la noi s-a instalat_
N-a fost vreo Romanie Mare…

Nici macar una mai redusa
Dar libera intre hotare,
Scutita de a fi condusa
De cel mai “drept intre popoare”,

Ci doar a Tarii dezmembrare!
Si-a ei schimbare-n mod misel,
De la Hotin pana la Mare_
Intr-un nou Eretz Israel…

(Ori daca, din vreo grea pricina,
N-ar fi putut sa-si implineasca
A ei dorinta_ atunci s-obtina
Macar o RSS-Evreiasca!

Sa poate fredona, in plus,
Pe langa imnul “Hatikva”_
Ce-i “Cucuruz cu frunza-n sus”_
Si “Basarabia tzara mia”;

Ea mostenire sa-i ramaie:
Salas si cuib din ev in ev
Si, maine, intreaga Romanie,
Pe veci_ “Rodina Evreiev”!

Prin asta sa se implineasca
Ce Imnul RPR spunea,
Cu-intelepciune jidoveasca:
“AZI CASA TA E TARA MEA!”

………………………………….

Sau, poate, gestul lui horror
Si desucheat din cale-afara_
De-a-si ataca propriul popor
Si-a-si agresa propria Tara_

S-ar explica mult mai usor_
Chiar daca-intr-un tipar romantic_
Si ,poate, mai convingator,
Pe-acst temei obscur si antic,

Prin faptul cunoscut de noi,
Din mosi -stramosi despre strigoi_
Ca el, pornit e-intai si-intai_
Sa-si bage coltii-n Neamul lui!!!

C-atunci si noi, in aparare,
Ne-om pune usturoi la usi
Si-n dosul usii, fiecare,
Ne-om ascuti cate-un tarus:

Ca sa-l putem la o adica
In pieptu-i rece-adanc a-l bate,
Far’ sa ne pese nici o clipa
De-a lui “Inimi cicatrizate”.

Sa simta cordul dumisale,
Cel facator de mare arta,
Pana-n strafunduri ancestrale_
Ca nu suntem o “Tara moarta”!…

Si, fin, gatlejul dumitale
Obisnuit sa-inghita matul,
Pana-n adancuri viscerale_
Ce lucru delicat e … latul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *