Ne vom întoarce într-o zi…

Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Aprilie 8, 2022

Ne vom întoarce într-o zi…

Pentru mine oamenii pe care am avut norocul să-i întâlnesc erau usiași. Avocați străluciți ca Bartolomeu Livezeanu, Banea, ingineri apreciați de Căpitan precum Smărăndescu, Gh. Clime, directori ca Bolintineanu, intelectuali ca prințul Alecu Cantacuzino, ca să nu mai vorbim de titani: Nae Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Mircea Vulcănescu, Petre Țuțea, Radu Gyr și atâția alți oameni – mai străluciți unii decât alții și cunoscuți pentru renumele lor – renunțaseră la misiunile lor și s-au înrolat voluntar în Mișcarea Legionară. Care, în fond, ce urmărea?
Transformarea din temelii a sufletului românesc. Primenirea acestuia cu morala creștină, sănătoasă prin păstrarea virtuților strămoșești ale neamului.

Această îndrăzneală, de a dori și făuri o Românie nouă, nu le-a fost iertată. Au simțit trepădușii și lingăii palatului, politicienii corupți, nesătuii negustori evrei că se strânge funia la par pentru toți jefuitorii banului public, cum avertizase tânărul deputat de Tutova, Corneliu Codreanu. Și nu i-au iertat. Calomnia, ura, viclenia politică, ștreangul, glonțul, toate atributele malefice ale puterii s-au îndreptat asupra ei.

S-au înfundat pușcăriile cu toată floarea intelectualității românești, trezită ca Făt Frumos de trâmbița Legiunii Arhanghelului Mihail, elită ce a fost torturată cu invenții care mai de care mai diavolești, iar apoi acești martiri au fost mânjiți cu noroiul urii și al disprețului.

Mlaștina deznădejdii s-a lăgit și adâncit în cei aproape 50 de ani de teroare roșie. Cei care am avut îndrăzneala să continuăm lupta pentru împlinirea visului de aur al făuritorilor Legiunii am plătit scump și greu. Și plătim încă. În noi, puțini câți mai suntem, trăiesc spiritele nemuritoare ale eroilor, ale morților noștri. Însăși faptul că după 70 de ani de teroare, de chinuri, de suferințe, cel ce semnează aceste rânduri poartă în suflet icoanele vii ale acestor oameni, nu vă spune ceva?

Cu toată diabolica viclenie a bolșevismului, cu toată ura celor care niciodata n-au văzut și nu văd cu ochi buni stralucirea jertfelor legionare aduse pe altarul țării, crezul Legiunii străbate.
-“Au ochi și nu vor să vadă, au urechi și nu aud”, a spus Mântuitorul Iisus Hristos, nu o dată în scurta sa viață.

Am credința fermă că duhul Căpitanului, al miilor de martiri ai Legiunii ocrotesc pământul acesta sfințit cu sângele lor risipit în cele patru zări, de la Jilava la Sighet, de la Gherla la Aiud, de la Canal la Baia Sprie. Oricâtă teroare, oricâtă viclenie luciferică cum spunea comandantul Horia Sima, nu pot înfrânge lupta celor luminați cu duhul lui Dumnezeu, cu dragostea Lui.
Ne-am înrolat copii. Am ajuns în toiag. Ne-au ars focuri, ne-au înecat ape, ne-au bătut furtuni, suntem încovoiați, dar nu învinși! Acest fliviu de puritate și curățenie creștină va pătrunde si în cei de azi, în tinerii care au aceeași dorință de mai bine.

“Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc!” afirmă neînfrântul luptător Ion Gavrilă Ogoranu, plecat de curând spre cele veșnice, prin cărțile sale cu acest titlu.

Tina de pe conștiințe se spală greu. Ce ai întinat 50 de ani, nu poți curăți repede. Dorința de transformare nu ajunge.

Nimic nu se dobândește fără efort, fără luptă, cum ne-au dovedit înaintașii.

“Cu fruntea sus păși-vom înainte
În jurul steagului fâlfâitor,
Legionarii sacrificiilor sfinte,
Ducând și mai departe crezul lor!”

Or fi bănuit oamenii aceștia ce hidră masonică le pregătise sfârșitul? Greu de crezut! Nicoleta! Singura femeie Comandant Legionar, ucisă bestial și aruncată în flăcările crematoriului încă vie!

Eroi! Martiri! Sfinți! Căzuți în luptă pentru neam și Biserica lui Hristos.

Șarpele cel vechi, supremul ghid al puterii, avea să-și revarse veninul și să ridice viața acestor incurabili visători care știau să lupte. Armele lor? Credința în dreptatea cauzei în slujba căreia se înrolaseră, nădejdea în mântuirea neamului, dragostea față de cel drept și lupta împotriva dușmanilor dovediți ai Țării. În partea cealaltă, la inamic, nesocotirea și încălcarea impertinentă a legii, urzeli de culise la Palat si la Guvern, ura față de tot ce se anunță pur, curat, patriotic; adică față de tot ce era scris pe steagurile, din ce în ce mai multe, ale Legiunii Arhanghelului Mihail.
Și totuși, vremelnic, Lucifer a biruit! viitorii martiri formați la școala legionară și-au îndeșit rândurile. Dovadă interminabilul șirag al celor ce cu frutnea asus au înfruntat sălbatica prigoană de o jumătate de veac.

Nu erau destule jertfe în noianul crescând al celor gata de moarte! Cine ar putea înțelege sau pătrunde icoana divină? Poate că Arhanghelul Mihail avea nevoie de ajutoare în oastea cerului! Și ei s-au înrolat senini, conștienți de rolul jertfei lor.

Și erau atât de frumoși! Și erau atât de curați! Atât de plini de viață si de dorința de a spăla întinăciunea veacului cu sângele lor; dorință plătitădin greu.

Pe cei puțini care au scăpat din gura hulpavă a mitralierelor lui Armand Calinescu și apoi ale lui Nicolski i-am întâlnit la Aiud. Erau schelete vii. În ochi aveau totuși aceeași lumină, în suflet aceeași nădejde și în inimi chipul drag al Căpitanului, sfântul lor.

*

S-au spart porțile, s-au topit lanțurile și au căzut zidurile.

Peste osândiții “Gărzii de Fier” a prins să răsară un soare nou, timid, dătător de speranțe. Generațiile de tineri de azi, când vor ajugne să înțeleagă ce a însemnat Mișcarea Legionară în România de ieri, vor pricepe sigur cum va trebui să pregătească România de mâine. Pentru ei, pentru fiii și nepoții lor, pentru viitorul din care nu se poate să nu renască un nou Căpitan și care cu ajutorul proniei cerești să poată schimba la față România, sufletul ei atât de sfâșiat; atunci duhul creștin, crucea lui Hristos pentru care și sub care au căzut legionarii, va triumfa.
Aceasta este credința nestrămutată a celor puțini câți au rămas nestriviți de tăvălugul morții.

 

Fragment din cartea “Un an lângă Căpitan”, de Ilie Tudor.

P.S. Autorul acestor rânduri, Ilie Tudor, a urcat alături de camarazii săi întregind Legiunea din ceruri în 22 Martie, 2015, dar duhul viu care îi însuflețea pe legionari este prezent, plutește în aer, animă o nouă generație de tineri idealiști care pășesc cu toată talpa pe glia țării, au inima plină de dragoste pentru neam și voința oțelită pentru faptele mari pe care Istoria așteaptă să le consemneze. Cu fiecare octogenar, nanogenar, legionar bătrân care trece într-o mai plină ființă, duhul lor sporește, e mai prezent printre noi. Sentimente curate înmuguresc în sufletul tinerilor de azi, a celor care au ochi să vadă și urechi să audă, care caută Adevărul. Radu Gyr și cu ai lui s-au întors, sunt printre noi, sunt înlăuntrul ființei noastre.