Home / Educativ / Martirul împușcat în biserică

Martirul împușcat în biserică

Observatorul Ortodox
Incorect Politic
Ianuarie 5, 2021

Martirul împușcat în biserică

Motivul uciderii preotului Daniel Sysoev a fost succesul misiunii sale în rândul musulmanilor.

                                                       Părintele misionar Oleg Stenyaev

 

Nota autorului: Părintele Oleg Stenyaev a fost un prieten apropiat al parintelui martir Daniel Sysoev.

Părintele Daniel Sysoyev a fost un preot tânăr căsătorit făcând parte din Biserica Ortodoxă a Rusiei care a fost martirizat pe data de 19 noiembrie 2009 în biserica sa din sudul Moscovei de către un musulman fanatic. A fost misionar, având discuții cu comunitățile musulmane, protestante și chiar neo-păgâne din Rusia, arătând taina Ortodoxiei și unicitatea acesteia. A botezat musulmani și a fost de părere că Tradiția Ortodoxă nu trebuie alterată cu lucruri new age, cum ar fii yoga sau reîncarnarea.

A fost amenințat în mod anonim că dacă nu termină cu predicarea Ortodoxiei, o să fie ucis. Deja părintele era căutat de multe organizații islamice care îl doreau mort, pe motiv că a avut tupeul să discute cu musulmani și să le arate ce este Ortodoxia, ajugând chiar să boteze mulți musulmani.

Ca rezultat la munca lui de ani de zile pentru Ortodoxie, la data de 19 noiembrie 2009, este rănit mortal de către un musulman fanatic care l-a împușcat de patru ori. O oră mai târziu, în jurul 12:15 am în noiembrie 20, părintele Daniel a murit pe masa de operație la un spital din Moscova.

Patriarhul Kyrill I al Moscovei îl numește pe părintele Daniel un mărturisitor al credinței și un martir pentru cauza predicării evanghelice. Maica Prosdokia, stareță la o mănăstire din Grecia susține: Nu mai este timpul să ne rugăm pentru părintele Daniel, ci să ne rugăm la el, afirmând că este un sfânt. În ziua de azi, mulți ortodocși de pretutindeni îl consideră pe părinte un sfânt care a mărturisit drept.

El rămâne un exemplu pentru noi, creștinii ortodocși, care vedem astăzi că pământurile noastre sunt invadate de către musulmani și Europa care este terorizată de către acești invadatori.

Pentru cei care susțin granițele deschise pentru ei, să vă gândiți că în locul părintelui Daniel ar putea să fie soția sau soțul dumneavoastră, sau mai rău, copilul dumneavoastră.

Și ca în semn de solidaritate nu doar pentru acest mucenic al Ortodoxiei, ci și pentru toată familia sa, am să postez aici scrisoarea soției lui către cei care au susținut-o cum au putut ei în acele vremuri.

Vă mulţumesc, dragii mei, pentru sprijin şi rugăciuni. Nu-mi pot exprima durerea în cuvinte. E ca durerea de a sta lângă Crucea Mântuitorului. Dar este şi o bucurie pe care n-o poţi pune în cuvinte…e bucuria de a veni la mormântul gol. « Unde este, moarte, biruinţa ta ? » Părintele Daniil şi-a întrevăzut plecarea cu mulţi ani înainte de asasinarea sa.

Mereu a vrut să fie aflat vrednic de martiriu şi Domnul i-a oferit această cunună. Cei care l-a împuşcat a vrut să scuipe în faţă Biserica, aşa cum odinioară au scuipat în faţă pe Hristos, dar n-au obţinut ce-au vrut, fiindcă au dat greş în întinarea Bisericii. Părintele Daniil a urcat pe Golgota lui chiar în biserica pe care o construise şi  în care îşi pusese toată energia şi puterea. L-au ucis ca pe unul din vechii profeţi, între altar şi locul de sacrificiu, şi pe drept şi-a câştigat titlul de martir. El a murit pentru Hristos pe Care L-a sjujit cu toată inima.

De multe ori mi-a spus că se teme că nu va face faţă ; credea că nu e destul de bun. Ca om, avea excesele şi slăbiciunile lui, cădea şi făcea greşeli, dar nu a greşit în ceea ce era mai important, viaţa lui a fost cu totul închinată lui Hristos.

Nu înţelegeam de ce se grăbea. În ultimii trei ani, muncea susţinut, fără oprire în vacanţe sau la sfârşit de săptămână. Cârteam, aş fi vrut ca măcar uneori să am fericirea simplă de a-l avea pe soţul şi tatăl copiilor mei alături de mine şi de ei. Dar el era chemat pe alt drum.

A spus că va fi ucis. L-am întrebat cu ne lasă, pe cei trei copii ai lui şi pe mine. Mi-a răspuns că ne lasă în mâini bune. „Vă las cu Maica Domnului. Ea va avea grijă de voi”.

În timp, am uitat aceste cuvinte. El mi-a vorbit anume despre hainele cu care să fie înmormântat. Pe atunci, am glumit, că nu ar trebui să vorbim despre asta, pentru că nu ştim care va pleca primul. A spus că eu îl voi îngropa pe el. Odată vorbeam despre înmormântări şi i-am zis că niciodată n-am fost la o înmormântare de preot. Răspunsul lui a fost : « Nu-ţi face griji, poţi să vii la a mea ».

Îmi amintesc atâtea vorbe ale noastre şi-mi dau seama de înţelesul lor adevărat abia acum. Acum îndoielile mele s-au risipit.

Nu ne-am spus la revedere în această viaţă, nu ne-am cerut iertare unul altuia, nu ne-am îmbrăţişat. A fost o zi obişnuită…el a plecat să săvârşească sfânta Liturghie şi atunci l-am văzut pentru ultima oară viu.

De ce nu m-am dus în ziua aceea să-l întâlnesc la biserică ? Într-adevăr, am vrut să merg, dar am hotărât să pregătesc masa şi să culc copiii…trebuia să am grijă de copiii lui…ca şi cum o mână mă trăgea înpoi. Deseori înainte mergeam să-l întâlnesc la biserică. Simţeam că norii se îngrămădeau peste noi. În ultimele zile am încercat să fiu cu el cât de des posibil. »

În ultima săptămână m-am gândit numai la moarte şi la viaţa de dincolo de mormânt. N-am putut să mă concentrez la nimic altceva. În ziua aceea, gândurile treceau prin mintea mea : « moartea loveşte în cap ». Ultima săptămână a fost foarte dificilă pentru mine, ca şi cum o tonă de cărămizi ar fi căzut peste mine.

Nu m-am prăbuşit. Mă sprijină el; îl simt că este lângă mine. Cu atât de multe vorbe frumoase, de tandreţe spuse unul altuia, mai multe decât ne-am spus întreaga viaţă trăită împreună. Abia acum mi-am dat seama cât de mult ne iubeam unul pe altul.

Cea de-a 40-a zi a Părintelui Daniil va fi chiar în ajunul zilei sale onomastice, în ziua hramului viitoarei biserici, 29-30 decembrie,  la prăznuirea Sfântului Profet Daniel. Cum a prezis o bătrână, biserica se va construi, dar Părintele Daniil nu va mai fi acolo să slujească. Cea de-a doua parte a prezicerii s-a împlinit acum.»

23 noiembrie 2009

Matuşca Iulia Sisoeva

3 comments

  1. Marturisire fara vocatia sacrificiului mu se poate..
    Nu cautam sa demonstram si nici sa ne falim insa nu putem astepta ca mereu altcineva sa ne rascumpere pacatele…

  2. Viața fiecăruia dintre noi este in mîinile lui Hristos cel Viu.Noi nu avem voie să convingem, ci să vorbim adevărul din lege, care aduce libertate conștiinței; de convins lumea se ocupă diavolul, prin acoliții lui naivi care se condamnă prin faptele lor. Ceea ce este manipulat impotriva existenței, prin convingeri, este fărădelege.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *