MARTIRUL A BIRUIT! Instanța a decis că nu se va schimba numele străzii Mircea Vulcănescu

Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Iulie 4, 2026

MARTIRUL A BIRUIT! Instanța a decis că nu se va schimba numele străzii Mircea Vulcănescu

Decizia Curții de Apel de a respinge ca nefondată cererea Institutului Elie Wiesel de a schimba numele străzii Mircea Vulcănescu este o victorie răsunătoare a bunului simț și a normalității într-o lume care a înnebunit de corectitudine politică. Încercarea de a șterge numele lui Mircea Vulcănescu de pe harta Bucureștiului nu a fost niciodată despre combaterea vreunei propagande, ci despre răzbunare etnică și impunerea unei narative victimizante care denigrează identitatea românească.

Această decizie judiciară demonstrează că încă mai există magistrați care nu și-au vândut conștiința lobby-urilor internaționale și care înțeleg că identitatea națională nu se negociază cu organizații non-guvernamentale finanțate din exterior sau cu instituții antiromânești finanțate de la buget.

Mediafax:

Curtea de Apel București respinge ca nefondată cererea Institutului „Elie Wiesel” ca Primăria București să schimbe denumirea străzii „Mircea Vulcănescu”, pe motiv că acesta ar fi fost „criminal de război”.

„Solutia pe scurt: Admite cererea recurentului-pârât Consiliul General al Municipiului București de sesizare a Curții Constituționale. Sesizează Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconsituționalitate a art. 2 lit. c coroborat cu art. 13 alin. 1 din OUG nr. 31/2002, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 241/2025. Respinge ca inadmisibilă cererea recurentului-pârât Consiliul General al Municipiului București de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vedere pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept”, se arată în minuta deciziei.

…

Litigiul a început în 2022, când Institutul pentru studierea Holocaustului din România, „Elie Wiesel”, a solicitat Primăriei Capitalei schimbarea denumirii străzii și a invocate, pentru asta, prevederile OUG nr. 31/2002, care interzice promovarea în spațiul public a persoanelor condamnate pentru crime de război.

Ca urmare, un grup de consiglieri generali a inițiat un proiect de hotărâre pentru schimbarea numelui străzii, denumită astfel din 1993, în baza unei hotărâri a primăriei.

În noiembrie 2024, Tribunalul București a dat câștig de cauză parțial Institutului. Instanța a respins cererea privind anularea hotărârii din 1993 prin care se schimbase numele străzii, dar a obligat Consiliul General să inițieze procedurile de schimbare a numelui străzii.

Consiliul General a declarat apel.

Pe 2 iulie 2026, Curtea de Apel București a admis apelul și a respins și cel de-al doilea capăt de cerere, care, prin aspectul său definitive, elimină obligația schimbării denumirii străzii.

Întret imp, însă, disputa s-a extins. Institutul „Elie Wiesel” a solicitat și schimbarea denumirii strzii „Radu Gyr”, din Cluj-Napoca, invocând aceeași legislație.

În martie 2025, Institutul a cerut public accelerarea acestor proceduri, susținând că ele fac parte din aplicarea Strategiei naționale de combatere a antisemitismului.

În același timp, în mai multe orașe din România au fost schimbate denumiri de străzi sau instituții purtând numele unor persoane condamnate în procesele de după război.

 

Este un cadou prețios pentru toți românii care cred în adevăr și dreptate, o dovadă că presiunile externe și șantajul moral nu pot înlocui legea și istoria autentică. Institutul Wiesel și acoliții săi trebuie să înțeleagă că România va înceta să fie o colonie unde deciziile se iau la comandă din străinătate. Păstrarea numelui Mircea Vulcănescu este un act de recunoștință față de un martir al culturii române și un semnal clar că nu vom permite ca memoria eroilor noștri să fie profanată de antiromânii care vor să ne țină într-o permanentă stare de vinovăție istorică fabricată.

Însă această victorie nu trebuie să fie una izolată, ci un semnal de trezire pentru întregul sistem judiciar. Prea multe sentințe din ultimii ani au părut a fi scrise nu în spiritul legii, ci în litera unei ideologii totalitare.

Este timpul ca justiția română să-și regăsească verticalitatea. Un judecător adevărat nu judecă împotriva românilor și împotriva memoriei neamului; el judecă după legea care trebuie să ocrotească  dreptul unui popor de a-și cunoaște și prețui trecutul. 

LUPTA CONTINUĂ

Dar lupta nu se oprește aici. Mai avem de înfruntat rădăcina problemei – legislația care sub pretextul combaterii antisemitismului pedepsește opiniile și transformă cuvântul liber într-o infracțiune. Este imperios necesar să abrogăm aceste legi ale delictului de opinie care sugrumă dezbaterea. Câtă vreme un om poate fi dus în fața judecătorilor pentru ceea ce gândește sau pentru cum interpretează un fapt istoric, atunci nu mai trăim într-o democrație vie, ci într-o grădină zoologică împrejmuită de sârma ghimpată a gândirii unice. Eliberarea cuvântului este oxigenul oricărei națiuni care se respectă. Nu avem dreptul să batjocorim moștenirea strămoșilor prin tăcere impusă sau auto-impusă. 

Închei cu un dicton al colegului și prietenului Mihai: Când adevărul nu este liber, nici libertatea nu este adevărată.  Să ne ridicăm privirea spre cei care au fost și să le spunem, fără teamă, că îi ducem mai departe.

Pentru onor, înainte!

Să ne rugăm lui Dumnezeu.

Să ne ridicăm cu gândul la sufletele martirilor:

Mircea Vulcănescu – PREZENT!