Home / Educativ / Întrebarea Zilei: Este Rusia de astăzi aceeași ca și Rusia din 1945?

Întrebarea Zilei: Este Rusia de astăzi aceeași ca și Rusia din 1945?

Incorect Politic
Mai 3, 2022

Întrebarea Zilei: Este Rusia de astăzi aceeași ca și Rusia din 1945?

Întrebarea Zilei: Este Rusia de astăzi aceeași ca și Rusia din 1945?

Sterie Ciumetti: Multă lume cu care suntem noi în contact se referă la Rusia ca fiind aceeași țară ca cea din trecut, cu aceleași apucături și aceeași agresivitate cu cea din perioada sovietică. Este Rusia de astăzi aceeași ca și Rusia din 1945?

Corvin Lupu: Această părere a unei mari părți a opiniei publice din România, dar și din sfera occidentală de influență, în general, are cauze obiective. Mie mi se pare firesc să fie așa. Pe de o parte nu poți să ai pretenția de la persoane care nu sunt profesioniști în istoria și relațiile internaționale contemporane să sesizeze toate nuanțele fiecărei etape. Sunt mai multe etape în istoria contemporană a Rusiei, cu deosebiri mari între ele, unele mai greu sesizabile „de la distanță”. Chiar și în interiorul perioadei sovietice sunt nuanțe diferite importante. Apoi, adversitatea României cu Uniunea Sovietică din al doilea război mondial, se suprapunea divergențelor privitoare la apartenența Basarabiei la România, la problema ruperii relațiilor diplomatice dintre cele două țări, la problema confiscării de către bolșevici a Tezaurului național al României și la eșuarea reglementării raporturilor generale dintre cele două țări. Sovietizarea forțată a României de către judeo-bolșevici, după al doilea război mondial, propaganda continuă antisovietică a posturilor occidentale de radio, pe care le asculta majoritatea poporului român și conflictele conducerii naționaliste românești din ultimii ani ai lui Gheorghe Gheorghiu-Dej și din întregul sfert de secol al lui Nicolae Ceaușescu, au menținut o adversitate anti-Rusia surdă a unei mari părți a poporului român. De asemenea, astăzi, când România este o colonie a Occidentului, jefuită „la sânge”, există români care detestă implicarea sovieticilor în lovitura de stat din decembrie 1989, care a transformat țara noastră într-o pradă ușoară a celor care au acaparat-o. Acestea sunt fapte reale și datorită lor mulți români consideră că adversitatea românilor față de Rusia este una obiectivă.

Dar eu ca profesionist știu și cealaltă față a lucrurilor și deontologia profesională mă obligă să țin cont de ea:

1) Lenin a recunoscut că Basarabia este românească, inclusiv într-o scrisoare către Pantelimon Halippa, pe care marele patriot basarabean a predat-o CC al PCR, unde fusese angajat la ordinul lui Ceaușescu. Tot Lenin l-a încurajat pe Pantelimon Halippa să militeze pentru ieșirea Basarabiei din Imperiul rus.

2) Tot Lenin a propus vecinilor Rusiei Sovietice, inclusiv României, să recunoască noul guvern bolșevic și să încheie un tratat de asistență mutuală prin care România nu ar fi trebuit decât să se angajeze că nu va acționa militar împotriva noii puteri din Rusia și nu-și va pune teritoriul la dispoziția dușmanilor bolșevicilor. În schimb, sovieticii recunoșteau apartenența Basarabiei la România și restituiau Tezaurul. România nu numai că nu a dat curs acestei solicitări, dar nici măcar nu a răspuns mesajului lui Lenin. În diplomație, această atitudine este echivalentă înjurăturii de mamă. A urmat arestarea ambasadorului României șa Sankt-Petersburg și a tuturor membrilor ambasadei. Românii erau siguri că judeo-bolșevicii vor fi repede înlăturați și îi ignorau, fără să știe că ei erau susținuți financiar și logistic de bancherii evrei de pe Wall Street, care aveau deja guvernul SUA la picioarele lor.

3) Eu când fac această analiză a raporturilor româno-ruse, țin cont și de faptul că în momentul în care Aliații din al doilea război mondial au pus problema viitorului apartenenței statale  a Transilvaniei, reprezentanții SUA, Marii Britanii și Franței s-au pronunțat pentru ca Transilvania să fie dată Ungariei și doar Stalin a insistat ca Transilvania să fie atribuită în întregime României. Acesta este adevărul pe care acei mulți români cu sentimente anti-rusești îl ignoră. Eu nu am voie să-l ignor.

4) Apoi, tot eu știu că în anul 1962, conducătorul României, Gheorghe Gheorghiu-Dej a anunțat că România a încheiat plata datoriei de război față de URSS. Din acel moment și până în 1989, timp de 27 de ani, în sfera de influență sovietică fiind noi, rușii n-au mai luat din România nici un ac de gămălie fără să-l plătească. În schimb, sub umbrela sferei sovietice de influență România a fost lăsată să parcurgă toate etapele dictaturii de dezvoltare, ajungând la un nivel important de dezvoltare în toate domeniile social-economice și culturale.

5) O mare parte din tehnologiile de care România a avut nevoie a fost oferită de URSS. Fac mențiunea că România a primit toate tehnologiile din URSS gratis.

6) În anul 1989, când bătea vântul dezorganizării sistemului sferelor de influență care au garantat pacea în Europa timp de jumătate de secol, Germania și Ungaria au încheiat Acordul Bonn-Budapesta, care prevedea implicarea Ungariei în destabilizarea Republicii Democrate Germane, în vederea facilitării reunificării germane, în schimbul sprijinului Germaniei pentru ca Ungaria să recupereze Transilvania. Aceasta se întâmpla la doar 14 ani după ce ambele state semnatare ale acordului recunoscuseră statu-quo-ul teritorial în Europa. Dezmembrarea României nu a avut loc pentru că Moscova a fost mulțumită de faptul că la București s-a înscăunat conducerea agreată de ea și România rămânea pentru moment sub un oarecare control informativ, militar și politic sovietic.

După 1990, actualii noștri stăpâni din Occident, cu susținerea trădătorilor pe care Securitatea i-a adus la conducerea României în 22 decembrie 1989, ne-au lichidat întreaga noastră economie și au înlocuit-o cu propria lor economie, iar astăzi ne jefuiesc și nici măcar nu-și achită multe din obligațiile fiscale. De două decenii, nici o decizie importantă din România nu se mai ia la București, ci doar la Washington, Bruxelles, Berlin, Paris sau Londra.

Cu ce este mai bun acest regim politic? Cu niște drepturi individuale, care se încalcă tot mai mult și tot mai des, obținute prin renunțarea la drepturile noastre colective, care au fost solide? Este mai bine că România s-a depopulat, de la 23,4 milioane de locuitori în 1989, la 14-15 milioane astăzi? Este mai bine că de la zero datorii, am ajuns să fim datori vânduți și o mare parte din munca românilor pleacă sub formă de dobânzi și penalități către bancherii kazaro-evrei de pe Wall Street? Cu ce este mai bun actualul regim? Când judecăm, trebuie să ținem cont de toate realitățile, chiar și de cele dureroase, chiar și de cele care nu ne convin, nu doar de cele care convin sufletului sau unor interese mărunte, personale, sau stăpânilor străini, sau slugilor lor din România.

Apoi, trebuie să știm că regimul cominternist judeo-bolșevic din URSS a fost unul anti-rus. Etnia rusă și naționaliștii ruși au fost persecutați de minoritarii bolșevici, în frunte cu evreii, care au stăpânit multă vreme Uniunea Sovietică. Naționaliștii ruși și elitele etniei ruse au populat marele gulag judeo-bolșevic al Uniunii Sovietice. Evreimea mondială i-a finanțat pe bolșevici ca să răstoarne regimul țarilor Romanov, care erau considerați antisemiți, pentru că nu permiteau evreilor să controleze societatea rusă, așa cum vor să facă evreii peste tot în lume, acolo unde ajung cu gheruțele lor la influență.

Ca să mă apropii de finalul răspunsului la întrebarea dumneavoastră, fac precizarea că regimul politic din URSS-ul anului 1945 era unul judeo-bolșevic, internaționalist proletar, adică, în termenii de astăzi, globalist, iar Rusia de astăzi, condusă de Siloviki, este un regim politic naționalist-suveranist, adversar al globalizării și al evreimii mondiale, împotriva căreia luptă pe viață și pe moarte în Ucraina, aceasta din urmă țară susținută de SUA+întregul NATO și încă alte state importante din sfera de influență a SUA. Rusia luptă singură și nu a cerut ajutor de la aliatele ei militare din Organizația de Cooperare de la Shanhai, președintele Chinei declarând că Rusia are capabilități să ducă războiul singură.

Deci, răspunsul meu este unul fără echivoc: Rusia de astăzi este o cu totul altă Rusie decât cea din 1945.

Asta însă nu înseamnă că românii trebuie să aștepte de la Rusia ca aceasta, luptând într-un război mondial contra a 40 de țări, să se comporte în război cu omenie, cu umanism, cu gingășie, domnișorește. Nu, Rusia luptă ca într-un război mondial. La război, ca la război! Doar că generațiile tinere de astăzi, înțeleg mai greu războiul. Este scuzabil, pentru că tânăra noastră generație nu a făcut serviciul militar obligatoriu (care fusese extrem de util formării și maturizării tinerilor), a auzit de războaie ca despre ceva îndepărtat, de mult apus, imposibil de repetat la noi. Tinerii noștri învață foarte puțină istorie, în cadrul unei programe școlare care se dorește a fi una spălătoare de creiere etc. Deci, eu consider vinovat regimul politic din România pentru imaginile false proiectate în societatea românească, mai ales în rândul multor tineri și aceste imagini deformate sunt foarte multe și nu privesc doar raporturile româno-ruse.

Domnule Sterie Ciumetti, analiza politică făcută de profesioniști este una fără menajamente, fără sentimente și include o cantitate destul de mare de cinism, însușire pe care specia umană a dobândit-o prin naștere. Analiza politică profesionistă este crudă, inclusiv cu noi înșine. Ca viața…

Sterie Ciumetti: Domnule profesor Corvin Lupu, aceaste analize științifice sunt greu de digerat pentru cine se lasă animat de pasiuni și judecă cu sufletul și cu inima, unii patrioți români vor găsi răspunsurile dvs. ca fiind incomode, deranjante, însă consider că în oceanul de păreri exprimate la cald este nevoie și de o analiză rece. Vă mulțumesc și vă aștept la următoarea Întrebarea Zilei!

14 comments

  1. Corect

  2. Alexandru Balcu

    Tot ceea ce spune domnul profesor Corvin Lupu este adevarat Citisem si eu despre obtuzitatea conducatorilor români care au ignorat dorinta lui Lenin in 1818. Nu se pune problema sa credem ca in esenta Rusia de azi ar fi totuna cu Rusia bolsevica din 1945. Dar, la rece sau la cald, exista vorba aceea: cand te-ai fript cu ciorba sufli si-n iaurt. Rusia suveranista pare ca inca nu s-a dezbarat de reflexele tariste si chiar sovietice. Din cate se pare, impiedicarea reunificarii firesti a României cu Basarabia nu s-a produs, asa cum era de asteptat, in anii imediat urmatori dupa declararea independentei Republicii Moldova (1991) nu din cauza conducatorilor nostri (deci nu ar fi chiar vina lui Ion Iliescu) ci rusii (din mesaj de pe grupul Tâncăbești whatssap):
    “Deși acest lucru nu este cunoscut Iliescu – de fapt Armata Română – s-a mișcat în 1992.
    Am și trecut Prutul cu doua trenuri de artilerie românească, altele le urmau din țară, cu destinatia spre Nistru.
    Lebed Alexandru Ivanîvici a “scos sabia” (ne-au dat ultimatum) iar puterea armatei ruse era (și este) formidabilă, a trebuit sa se retragă totul la dreapta Prutului.
    In istorie a rămas ca Iliescu s-a opus. El rămâne un notoriu criminal (din cunoscutele motive) dar în 1992 rușii (Armata XIVa) au impiedicat mersul lucrurilor și nu Ilici Iliescu.
    Dracul de Lebed a crăpat acum fix 20 de ani, în etate de doar 52 ani”.
    Bun, sa zicem ca Rusia 2022 nu e totuna cu Rusia 1992 (?) S-ar opune sau nu Rusia anularii normale a tuturor efectelor pactului Molotov – Ribbentrop? Adica n-ar avea nimic impotriva daca România s-ar reuni cu Basarabia? ce are de gand cu armata a XIV-a din Transnistria? Suntem siguri ca odata “denazificata” Ucraina,nu-si va propune Rusia si alte “denazificari”? Ca Basarabia de pilda, ca tot ne considera rusii in bloc, pe noi românii, fascisti. Vedeti ca se intampla un fapt extrem de periculos si pe care nu o sa il accept niciodata nici in ruptul capului: justificarea incalcarii teritoriului altei tari (Ucraina minus ce ne apartine de drept noua, de restul ce mai au unguruii si polonezii nu ma intereseaza), cu armata. Mi-am luat destule “scatoalce” in discutiile cu camarazii si prietenii afirmand ca, dupa parerea mea, România a fost la un moment dat si tara agresoare fata de URSS (ca doar la Stalingrad si Cotul Donului nu eram in nici un caz acasa). O a doua greseala istorica dupa cea mai mare, cedarea fara lupta a Basarabiei si restul teritoriilor in 1940. Ion Antonescu a justificat aceasta prin dorinta ca, odata sfarsit razboiul, cu Germania invingatoare, sa recuperam nordul Ardealului (omitand ca si Ungaria Horthista ar fi fost in acest caz in tabara invingatorilor, deci ar fi putut sa isi impuna punctul de vedere usor in fata lui Hitler).
    Raman la parerea mea – vezi raspuns la intrebarea ce as face daca as fi presedinte: in nici un caz nu as accepta incalcarea teritoriului altei tari fie si pentru “denazificare”. Repet, a justifica agresiunea armata pe teritoriul altei tari (si in nici un caz nu se poate afirma ca ucrainienii i-au cerut lui Putin sa vina sa-i denazifice) – cei ca domnul profesor care justifica aceasta sa le spuna asta si femeilor si copiilor – victime colaterale, nu e numai imoral dar poate fi si o sabie cu doua taisuri (daca iti vine si tie randul sa fii denazificat?). Am uitat oare de vorba biblica “cine ridica sabia de sabie va pieri”? Astfel, in mod clar nu ar trebui sa permitem prezenta niciunui soldat NATO pe teritoriul tarii, iar pe ucrainieni sa-i ajutam doar umanitar – la fel as fi considerat ca e bine sa procedam si daca in locul ucrainienilor erau rusi. Daca Hitler era normal la cap si nu se dovedea o mare dezamagire chiar pentru nationalistii din celelalte tari (a reusit in URSS performanta de a creea trupe de partizani care se bateau atat cu germanii cat si cu Armata Rosie) – sunt speculatii privind atacul preventiv din iunie 1941 – in “Mein Kampf” isi expune clar obsesia idioata pentru spatiul vital si alte bazaconii – poate visul unei Europe pasnice si unite a natiunilor suverane europene s-ar fi realizat de atunci.

    • Mi-a placut mai mult comentariul dumneavoastra decat articolul 🙂
      Cu o mentiune. Trecerea Nistrului de catre Maresalul Antonescu a avut mai multe motive, complexe si partial neintelese daca nu ne transpunem in timpul de atunci. Atasez aici ce am strans despre acest subiect, cat se poate de obiectiv.

      „Şi în lupta pe care o purtăm, puteam eu, când se băteau germanii cu ruşii, după ce am luat Basarabia, puteam să mă opresc? Sau să fi făcut cum spun unii: să fi aşteptat că ne-ar fi dat-o la pace englezii. Puteam să stau cu braţele încrucişate când germanii se băteau cu ruşii şi să ni se dea Basarabia de către englezi? Şi, dacă am pornit la luptă, fără Germania nu am fi luat Basarabia. Bravura soldatului român? Priceperea generalului Antonescu? Sunt mofturi. Putea să fie generalul Antonescu de un miliard de ori mai priceput şi soldatul român de un miliard de ori mai brav, Basarabia şi Bucovina nu le-am fi luat de la ruşi. Şi după ce le-am luat cu ajutorul armatei germane puteam să mă opresc la Nistru? Puteam eu să spun: eu mi-am luat partea mea, mă opresc aici. Ca doi ţărani, care pun ce au împreună ca să-şi are locul şi după ce unul şi-a arat să-i spună celuilalt: eu nu te mai ajut pentru că eu mi-am făcut treaba mea. Dar aceasta n-o fac nici doi ţărani. Şi cum mi se poate pretinde mie să fac eu aceasta pe plan militar? Ar însemna să dezonorez armata şi poporul român pe veci. Ar fi fost o dezonoare pentru noi să mă fi dus până la Nistru şi să le fi spus nemţilor apoi: la revedere!” Ion Antonescu

      Dacă, din punct de vedere politic şi din alte considerente, trecerea Nistrului poate constitui un subiect de discuţie (în condiţiile în care analiza ţine cont de împrejurările acelui moment din istorie, nu de cele post factum, cum se procedează de obicei), din punct de vedere militar nu există nicio urmă de îndoială privind necesitatea continuării acţiunilor de luptă, într-un moment în care armatele sovietice nu erau nici pe departe înfrânte şi în care armata ungară continua lupta alături de Wehrmacht. De altfel, după 1989 nu a fost pusă niciodată sub semnul întrebării motivaţia trecerii Tisei de către armata română în 1944, trupele noastre ajungând să lupte până pe teritoriul Austriei, ceea ce demonstrează că, în situaţii asemănătoare, criteriile de evaluare sunt subiective. (Manuel Stanescu).

      Lasand in spate Nistrul, cucerind Odessa si izgonindu-I pe rusi din Crimeea si Caucaz, ii explica Ion Antonescu lui Hitler, Romania va fi pusa definitive la adapost de viitoarele agreisuni terestre si atacuri aeriene venite din partea Rusiei. Din acest motiv si numai in acest scop politic s-a continuat razboiul din est; ca sa se impinga cat mai departe Rusia de gurile Nistrului si Dunarii. (din cartea “Maresalul Antonescu la Odessa”, Jipa Rotaru, Octavian Burcin, Vladimir Zodian, Leonida Moise 1999)

      “Trebuie sa marturisesc fara nici o ezitare, franc si categoric, ca am trecut Nistrul pentru ca am avut interes politic, military si economic. a) Politic, fiindca daca Germania ar fi iesit victorioasa din aceasta lupta, ar fi tratat tara cu brutalitate, ar fi pedepsit-o pentru felonie, si, ca o consecinta, orice sansa pentru rasturnarea arbitrajului de la Viena ar fi fost exclusa(…) b) Economic, fiindca eram la limita posibilitatilor economice (…)Reluand Basarbia si luand Transnistria (…) am putut pune la timp capat atta crizei alimentare cat si celei industrial. c)Militar. In Transnistria, la Odessa si in Crimeea se gaseau bazele marinei si aviatiei rusesti. Cu alte cuvinte Transnistria si Crimeea au reprezentat si reprezinta zona noastra de securitate militara, dinspre est si gajul nostrum politic. Nu ni s-a cerut de catre germani sa trecem Nistrul. L-am trecut din proprie vointa fiindca asa imi impuneau atat teama de consecintele politice care ar fi putut decurge din oprirea la Nistru, cat si interesele de ordin economic si militar. Astazi discutam cu Germania de la egal la egal” (Ion Antonescu) – ibidem.

      Prin angajarea armatei romane in razboi cu rusii pana la final, Antonescu isi crea argumente in discutiile repetate cu Hitler despre Ardeal. Iată ce spunea Antonescu pe 11 februarie 1942, în timpul unei întâlniri cu Hitler: „Dar poporul român are o misiune şi faţă de el însuşi: Transilvania. Poporul român s-a născut în Carpaţii Daciei, a trăit în unitatea geopolitică a Daciei, pe care nici Imperiul Roman Unificator nu a înlăturat-o şi nici invaziile nu le-au putut îndepărta. Poporul român luptă astăzi în contra slavismului şi a comunismului, dar mâine el va trebui să lupte contra celor care i-au luat pământul fără luptă.” Iată că, cu mult înaintea datei de 23 august 1944, Antonescu îl avertiza pe Hitler de ce avea să urmeze dacă Ardealul nu va fi retrocedat. Astfel de afirmaţii directe au fost făcute de către Antonescu permanent.

      • Alexandru Balcu

        Hristos a Inviat!
        Multumesc pentru apreciere si pentru explicatii mai ales.
        Sa stiti, cunosteam si eu o parte dintremotivatiile lui Ion Antonescu privind continuarea razboiului pana la sfarsit (din considerente de spatiu – am scris totusi doar un comentariu), nu le-am enumerat si eu. Parerea mea ramane neschimbata, dar e doar o parere – ca nu trebuia nici de jure nici de facto sa devenim tara invadatoare (oricum am justifica, asta am fost la un moment dat) – poate si pentru ca acum ma uit pe una din filele calendarului cu tema Karate pe care il am pe birou si citesc: The highest goal of martial art is not to have to use it. Cu alte cuvinte, mi-ar fi placut sa ramanem in istorie doar ca o tara care mereu doar s-a aparat sau, in anul 1941, care si-a luat inapoi ce-i fusese furat (contraatac). O fi si din firea mea sau din spiritul karate pe care il practic de atatia ani, dar asa gandesc si privind prezentul si trecutul. Mai ales ca si Ion Antonescu recunoaste cinstit ca Hitler nu i-a cerut defel sa treaca si Nistrul. Cred ca Hitler si generalii lui (vezi “Stalingrad” de Kurt Zeitzler) aveau si ei dreptate – cand vorbeau de umflarea efectivelor armatei noastre cu scaderea calitatii in detrimentrul cantitatii, ca Antonescu a avut o ambitie care nu a dus la ceva bun, aceea ca trupele române sa lupte, din 1942 incepand, compact, cu proprii conducatori si nu in mici batalioane/regimente/divizii incorporate in cadrul armatei germane, etc. Bine-bine, parerea mea, asta nu stirbeste cu nimic din “meritele” lui Hitler care, prin deciziile lui catastrofale, a dus la disparitia completa a unei intregi armate germane la Stalingrad.
        Cat despre recuperarea Ardealului dupa razboiul care ar fi fost castigat de Germania, va dati seama ca amandoi si toata lumea doar putem sa ne dam cu parerea despre “cum ar fi fost”.
        Numai bine, Doamne-ajuta!

    • de ce scrii denazificata in ghilimele? in Romania este permisă defilarea cu torțe și insemne oculte/naziste? la noi este permis afișarea portretului CZ Codreanu și defilarea în cămăși verzi? in pseudo statul numit “Ucraina” este permis totul inclusiv mitul Bandera (un adevărat criminal în masă) și al waffen SS Galiția..(doar sa ai un miliardar jidan in spate)

      • Alexandru Balcu

        Pai tocmai de asta am pus ghilimele:
        – pentru ca oricum cuvantul nazist e un cuvant inventat de oculta sionista pentru a demoniza Germania National-Socialista, deci e un cuvant care nici nu ar trebui sa existe in Dex,
        – ca la noi domneste regimul Elie Wiesel, care poate hotari la un moment dat, cand isi va pierde rabdarea ca tot li se da peste nas cu criminalii Ana Pauker si restul, ca România e nazista si trebuie denazificata
        – a defila cu portretul lui Cornelea Zelea Codreanu nu este nicidecum nazism, cum Miscarea Legionara nu a fost nici fascista nici national-socialista. România deci nu a fost niciodata fascista sau nazista (national-socialista), deci nu ai ce denazifica la noi.

        Referitor la torte: la Comemorarea din 14 mai de anul acesta se va defila iar cu torte aprinse pe Calea Victoriei, asa cum a fost in 2018 (prima editie) si in 2019 (in 2021 nu s-a mai tinut marsul din cauza de restrictii). Deci, a defila cu torte nu e nicidecum nazism (repet, cuvant care nici nu ar trebui sa existe).

        • DA !
          – Citisem ca termenul de nazism/nazist a fost inventat de Konrad Heiden, un evreu marxist din Germania interbelica.

          – Tribunalul de la Nurnberg a exclus Miscarea Legionara dintre organizatiile cu caracter fascist.
          Mai mult, o instanta juridica romaneasca a decis irevocabil ca Miscarea Legionara nu a avut un caracter fascist/national-socialista (decizia nr. 745 pronuntata in sedinta din 12.07.1995 Curtea de Apel Suceava)

    • E clar. dacă tu poți să numești “spațiul vital” bazaconie, ești un idiot. Mai rămâne să vii cu idei din alea că Hitler avea un singur testicul. Parcă aud codul Morse direct de la Langley, Virginia (sediul CIA, pentru cine nu se prinde). Vai, vai, copiii ucraineni! Chiar în clipa asta poate, mor copii în Yemen omorăți de Arabia Saudită. Pe ăia nu-i mai sancționează Statele Unite. Și nici nu se mai înduioșează nimeni de soarta lor. Sau poate o să-ți spui că nu-ți pasă, în care caz întrebarea este de ce ar trebui să-mi pese de Ucraina mai mult decât de Yemen? A, da că sunt albi. OK. Dar în cazul ăsta să dăm vina pe Zelenski și nu pe ruși. Zelenski e cel care continuă războiul, pentru beneficiul tribului lui.Cu sprijinul coetnicilor din SUA. Deci toți morții din Ucraina sunt responsabilitatea lui. Și ai batalionului de “neonaziști” imbecili care acceptă să se umilească pentru banii plătiți de un alt jidan, Ihor Holomoisky.

Leave a Reply

Your email address will not be published.