Incorect Politic O Publicație Dizidentă
Octavian Dimarescu
Incorect Politic
Septemrie 22, 2025
DOSAR: Confiscarea României. De la Suveranitatea Națională la Proiectul Atlantist
Pentru a înțelege pe deplin traiectoria României de astăzi, este esențial să privim înapoi la ceea ce era înainte de Decembrie 1989. Regimul lui Nicolae Ceaușescu, cu toate constrângerile și lipsurile sale pe plan intern, proiecta în exterior imaginea unei suveranități feroce. Cu bune și cu rele, România era o țară care își clădise o reputație de nonconformist în Blocul Estic. Refuzul de a participa la invazia Cehoslovaciei în 1968, menținerea relațiilor diplomatice cu Israelul după Războiul de Șase Zile și o politică externă adesea independentă de Moscova au conturat profilul unui stat care, deși comunist, refuza să fie o simplă colonie sovietică. Această independență, plătită scump de poporul român, mai ales în anii ’80, reprezenta însă coloana vertebrală a suveranității naționale. Evenimentele din Decembrie 1989 nu au vizat doar înlăturarea unui lider, ci, mai presus de toate, frângerea acestei coloane vertebrale și realinierea forțată a României la un nou pol de putere: proiectul Atlanticist. Ceea ce a fost prezentat ca o revoluție spontană a fost, în realitate, o lovitură de stat minuțios orchestrată, primul pas în procesul de confiscare a suveranității.
Proba cea mai clară a acestei planificări a apărut imediat ce fumul de pe străzi s-a risipit. În plină confuzie și euforie națională, pe 31 decembrie 1989, lua ființă Grupul pentru Dialog Social (GDS), urmat la scurt timp de Fundația pentru o Societate Deschisă, ambele structuri patronate de miliardarul George Soros. Apariția lor instantanee, cu membri și agendă deja stabilite, trădează o rețea pregătită din umbră, gata să umple vidul de putere și să modeleze destinul țării. Lovitura de stat nu a fost un scop în sine, ci doar ușa deschisă pentru un masiv desant ideologic. Anii ’90 au fost scena acestei operațiuni. În timp ce industria națională era demontată, mintea națiunii era remodelată. Finanțate generos de rețeaua Soros și de agenții precum NED sau Freedom House, noile „elite” au preluat controlul narativului. S-a finanțat crearea unei prese „independente” (precum postul SOTI), s-au tipărit „manuale alternative” care au rescris istoria și s-a construit de la zero o „societate civilă” formată din ONG-uri loiale aceleiași agende. În paralel, la Universitatea Central Europeană (CEU) din Budapesta, erau deja școliți tinerii români selectați pentru a forma viitoarea clasă conducătoare a țării.
Odată ce acest ecosistem ideologic a fost consolidat, a urmat pasul firesc: preluarea pârghiilor puterii de stat. Această nouă elită, formată în laboratoarele „societății deschise”, a început să penetreze administrația, diplomația, serviciile secrete și partidele politice. Figuri precum Sandra Pralong, revenită în țară imediat după 1989, au devenit o prezență constantă la cel mai înalt nivel, servind drept consilier prezidențial pentru mai mulți șefi de stat și asigurând continuitatea proiectului. Profilul perfect al acestei noi elite este întruchipat de cariera lui Mihai Răzvan Ungureanu. Promovat prin bursele rețelei Soros la universități de prestigiu precum Oxford, școlit în centre strategice occidentale și NATO, a fost ulterior propulsat în cele mai înalte funcții: ministru de Externe, șef al Serviciului de Informații Externe (SIE) și chiar prim-ministru. Traseul său demonstrează mecanismul prin care loialitatea față de rețeaua externă primează în fața interesului național. Punctul culminant al acestei preluări a fost guvernul tehnocrat condus de Dacian Cioloș (2015-2017), un executiv format aproape integral din activiști ONG și experți ai rețelei, supranumit pe bună dreptate „Guvernul Soros”. Era momentul în care caracatița nu mai avea nevoie de intermediari, ci putea prelua direct controlul.
Radiografia acestei ocupații devine completă atunci când privim lista celor care au condus și influențat România în ultimele trei decenii. Nu este o simplă listă de nume, ci dovada unei rețele care a funcționat transpartinic și a acaparat toate centrele de putere.
* La vârful statului și în diplomație: Mihai Răzvan Ungureanu, Dacian Cioloș, Adrian Cioroianu, Teodor Baconschi, Andrei Marga, Andrei Pleșu, Smaranda Enache.
* În fruntea serviciilor de informații: Mihai Răzvan Ungureanu (SIE), Edward Helvig (SRI).
* În justiție și ministere cheie: Monica Macovei, Raluca Prună, Corina Șuteu, Laura Ștefan.
* În aparatul prezidențial: Sandra Pralong, Andrei Pleșu, Renate Weber, Vladimir Tismăneanu (șef al Comisiei Prezidențiale de Analiză a Dictaturii).
* În controlul cultural și media: Horia Roman Patapievici (fost șef ICR), Gabriel Liiceanu (Director Humanitas), Stelian Tănase (fost șef TVR), Alexander Lăzescu (fost șef TVR), Rodica Culcer, Andreea Pora.
* Ca lideri ai „societății civile”: Alina Mungiu-Pippidi (SAR), Cristian Pârvulescu (Pro Democrația), Sorin Ioniță, Mircea Toma.
În final, tabloul este clar. Lovitura de stat din 1989 a fost actul prin care suveranitatea României a fost confiscată. Spiritul de libertate al celor care au murit pe străzi a fost deturnat de o rețea externă, care a înlocuit elita națională, fie ea și comunistă, cu o elită de import, complet loială proiectului Atlantist. România de astăzi, cu deciziile sale politice și militare predictibile și cu o clasă conducătoare adesea în contradicție cu voința propriului popor, este rezultatul direct al acestui proiect de lungă durată. Libertatea a fost câștigată pentru scurt timp, doar pentru a fi predată altui stăpân.
https://english.almayadeen.net/news/politics/-israel–drone-strike-wipes-out-family-in-south-lebanon–3-k
https://odysee.com/@CosmicEvent:5/The-Holocaust-Hoax-Exposed-(Victor-Thorn-Interview):e
https://earthnewspaper.com/Holocaust-Revisionism-by-Father-James-Mawdsley/?utm_source=substack&utm_medium=email
Şi a fost partida acestora, a iudeo-kominterniştilor. În 1994, Ceauşescu a fost suştinut direct de Ana Pauker ca să intre la conducerea Partidului Comunist Român (PCR), şi de aceea el, când a venit la putere, a rebilitat-o în secret post-mortem şi i-a mutat cenuşa la mausoleul din Parcul Carol.
Apoi, Ceauşescu a fost susţinut ardent, în 1965, printre nomenclaturişti, ca să îi ia locul lui Dej, de iudeo-internaţionaliştii Lev Oigenstein (Leonte Răutu ca „român“, şeful propagandei PCR) şi de alt evreu, Moscu Cohn (nomenclaturistul „român“ Gheorghe Stoica).
Leonte Răutu / Lev Oigenstein îl şi primise în partid prin 32-34 pe Ceauşescu, Răutu conducând celula-organizaţia din Bucureşti a agenturii comuniste numită PCR.
Nu a fost patriot-naţionalist, Ceauşescu, prin „Refuzul de a participa la invazia Cehoslovaciei în 1968, menținerea relațiilor diplomatice cu Israelul după Războiul de Șase Zile și o politică externă adesea independentă de Moscova“. A făcut-o dirijat de iudeo-internaţionaliştii comunişti, ce urau pe atunci Moscova sovietică.
Ceauşescu chiar a susţinut Israelul în Războiul de Şase Zile cu lumea arabă vecină, opunându-se astfel Moscovei pro-arabe.
Mai înainte de a se ajunge la această relaţie, Stalin le-a asasinat o serie de lideri ai vechilor kominternişti, precum pe Grigori Zinoviev (Gersşon Aronovici Radomîslski, ca evreu, asasinat în 1936), pe Nicolai Buharin (în 1938) sau pe Lev Troțki (Leiba Davidovici Bronștein, ucis în 1940) ori pe Osip Piatnitsky (născut Iosif Oriolovici Tarşis, ca evreu, ucis în 1938) şi pe Béla Kun (Kohn, ca evreu, ucis în 1938), dar cei care supravieţuit în afara Uniunii Sovietice, au rămas într-o opoziţie discretă sau clandestină, în ţările din „lagărul socialist“, sau făţişă, în Occident. Astfel, Jay Lovestone din Bronx (sau Jacob Liebstein, după numele său de „evreu rus“), care conducea Partidul Comunist din SUA, la un moment dat, ca aliat al lui Buharin (liderul asasinat de Stalin), a format chiar o opoziţie kominternistă, opusă lui Stalin şi apoi Cominform-ului său kaghebist, ajungând să aibă chiar poziţii considerate „anticomuniste“ în sindicatele americane.
Foarte mulţi din aceşti kominternişti simpatizau cu Israelul, spre desosebire de Moscova, care în anii 1950 trecuse de partea lumii arabe.
Dacă chiar aţi cerceta, aţi descoperi că revolta „anti-sovietică“ din Cehoslovacia anului 1968, era una a pro-israelienilor, a comuniştilor lui Rudolf Slánský, şeful evreu al partidului comunist din Cehoslovacia, lichidata anterior şi el de Moscova. În Cehia era atunci revoluţia comuniştilor filo-sionişti pro-israelieni, cea cu care s-a solidarizat Ceauşescu împotriva Moscovei.
Şeful cultural al revoluţiei din Cehia din 1968 era evreu şi el.
Iar înainte de Ceauşescu, Gh. Stoica (Moscu Cohn), fusese „cel mai vocal atacator al invaziei Cehoslovaciei“ de către uniunea Sovietică, şi l-a determinat şi pe Ceauşescu.
Ceauşescu crescând printre ilegaliştii comunişti pe jumătate agenţi sovietici şi KOMINTERNIŞTI, propulsaţi de ocupaţia sovietică a Românei, a avut viclenia să-i înşele pe bătrânii partidului la moartea lui Gheorghiu-Dej, că le-ar fi fidel acestora şi i-ar asculta dacă l-ar pune şeful partidului unic. Însă în timp i-a înlăturat sau i-a marginalizat cu totul, mai ales pe Maurer, neascultând de ei, ci de câte un Gheorghe Stoica (Moscu Cohn, după numele real) sau un Leonte Răutu (Lev Oigensten, în realitate), ori de nomenclaturiştti care o slujiseră înainte pe Ana Pauker. Răutu a tras toate sforile necesare în partid pentru ca soţul celei mai bune prietene a soţiei sale, Nicolae Ceauşescu, cel pe care chiar Răutu-Oigensten îl şi primise înainte de război în partid, în 1932, pe când Ceauşescu era un copil de 14-15 ani, prin sindicatul evreiesc Ciocanul din cartierul bucureştean Văcărești-Dudeşti, să devină în 1965 noul şef al partidului comunist român (PMR).
Sindicatul „Ciocanul“ era o organizație legală de acoperire a „Partidului Comunist din România“ şi a agenturii sovietice, și făcea parte dintr-un complex de activități meșteșugărești și cultural-sportive dezvoltate de comunitatea evreiască din București în cartierul Văcărești și în comuna suburbană Dudești. Sub acelaşi nume funcţiona în acelaşi loc şi şcoala evreiască de meserii „Ciocanul“, înființată în 1899 de patronul de fabrici Adolf Salomon, cu scopul „de a asigura coreligionarilor săi o meserie bună oriunde“, ce ajungeau să lucreze şi până la New York, prin comunitate.
În 1965, Răutu-Oigenstein, care era şi șeful Direcției de propagandă a comuniştilor din România, începuse să-l saboteze pe cel desemnat la succesiunea sa de către Gheorghiu-Dej, adică pe Gheorghe Apostol, mergând din om în om, în rândurile Comitetului Central al partidului comunist, şi spunând „Acum trebuie să-l ascultăm pe Ceaușescu“ sau „Este nevoie de unitate și această unitate nu poate să aibă loc decât ascultându-l pe Ceaușescu, indicațiile acestuia“. El era secondat în propaganda ca Ceauşescu să fie noul şef de partid de către Gheorghe Stoica (Moscu Cohn). Informaţiile parvin din memorialistica nomenclaturi şi a anturajului lor (Paul Niculescu-Mizil, „O istorie trăită…“; V. Tismăneanu despre Leote Răutu şi Gheorghe Stoica; Pierre du Bois, „Ceauşescu la putere. Anchetă asupra unei ascensiuni politice“ ş.a.).
Legăturile partidei pro Ceauşescu se reflectau şi prin legăturile dintre soţiile iudeo-comuniste sau ale iudeo comuniştilor din cartierul Primăverii ale acestei partide. „În perioada 1958-1965, dintre soţiile conducătorilor partidului, Natalia Răutu este amica cea mai apropiată pe care o are Elena Ceauşescu. O vizitează pe Natalia aproape zilnic şi poate că puţina brumă de cultură care s-a lipit de Elena vine şi din influenţa pe care a avut-o Natalia asupra ei“, explică Tismăneanu în „Perfectul acrobat“ (o carte despre Leonte Răutu). Între aceste soţii de nomenclaturişti comunişti se distingeau, în afară de Natalia Răutu (născută Niunia Redel), şi Stela Moghioroş (soţia lui Alexandru Moghioroş, pe numele ei anterior Ester Radoşoveţkaia, fiica unui evreu din Tighina, Iakov Abramovici Radoşoveţki sau Ianche Iudes Abramovici Radosoveschi), Sanda Rangheţ, născută Veinberg, soţia nomenclaturistuluilui Iosif Rangheţ.
Politologul, crescut şi el în Primăverii, îşi aminteşte că, „dintre soţiile de comunişti din cartier, se remarcau Natalia Răutu, Tina Chivu (soţia lui Chivu Stoica), şi Elena Ceauşescu. Natalia e singura femeie cu şcoală dintre tovarăşe“.
Prima condamnare care există pe numele lui Ceauşescu Nicolae este cea din 1933. Acesta, în vârstă de doar 15 ani, răspândise manifeste cu ocazia unei greve şi îndemnase la acte de sabotaj.
La penitenciarul de la Braşov, în 1936, Ceauşescu se apropiase foarte mult de iudeocomunistul Leib Nahman, ulterior membru în CC al PCR (fost Noiman Leibovici şi Leibil Nahmanovici), care ii preda ideologie marxist-leninistă. Peste mulţi ani, Ceauşescu avea să îl decoreze prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “Steaua R.S.R.” cls. a III-a, pe „Nahman A. Leib – pensionar, București‟, între mulţi alţi iudeo-cosmopoliţi, precum Zalman Lazarev (pensionar din Bacău) şi Roza Kajlic (pensionară în Sibiu).
Evreul acesta, Eduard Goldstücker, conducea Uniunea Scriitorilor Cehi, si de aici au motivat ideologic revolutia antisovietica, care era de fapt pro irsaeliana, iar Ceausescu si consilierii lui, care il manipulau in acea vreme, erau si ei omenii Israelului. Nu pentru independanta sau suveranismul Romaniei sau al poporului roman se scremeau ei, ci pentru un “popor ales”.
“Istoricii” romani care il prezinta pe Ceausescu drept nationalist pentru anumite gesturi precum cel din 1968, nu sunt istorici, ci agitatori poltici.
Ana Pauker l-a sustinut pe Ceausescu in 1944, ca acesta sa intre in structurile de conducere ale Partidului Comunist din Romania si apoi sa avanseze, caci “tovarasii” romani mai batrani nu-l prea placeau, spre deosebire de iudeo-comunistii ei, si il contestau (le furase mancarea la inchisoare). Iar apoi, dupa ce ajunge la puterea absoluta in 1965, Nicolae Ceaușescu o “reabiliteaza” discret pe Ana Pauker, dupa ce aceasta fusese destituita in 1952-53 de Dej, la ordinul lui Stalin, care intrase in razboi total cu evreii.
Ana Pauker a vrut atunci, in 1944, sa il si casatoreasca pe Ceayusescu cu o evreica de a ei, dar Dej, ca sa o saboteze, caci ea conducea partidul, nu el, l-a impins pe Ceausescu cat a putut spre casatoria cu Elena Petrescu, viitoare Ceausescu, reusind sa-i cupleze.
Iar el, un agitator politic al agenturii comuniste de la vârsta de 15 ani, neinstruit economic sau cu experienţa vieţii reale, s-a gudurat pe lângă liderii evrei din Israel, apoi pe lângă cei din SUA, ca să îl inveţe şi ajute, de a ajuns, dirijat, sa ia credite „fără număr“ ca să „dezvolte” România, „investind” şi bine, dar mai ales prost şi foarte prost.
Ceauşescu apărea de aceea omul Goldei Meir – premiera Israelului – în „lagărul socialist“ est-european. Golda Mabovici (Mabovitz) (mai târziu Golda Meir) s-a născut la Kiev în Ucraina, pe atunci parte din Imperiul Rus. Între 17 martie 1969 – 3 iunie 1974 a fost al 4-lea prim-ministru al Israelului în funcție. Golda Meir îl câştigase pe Ceauşescu, la care ajunsese direct prin iudeo-comuniştii de la Bucureşti, în care el avea încredere totală, căruia îi bagase în cap ca evreii vor ajuta Romania, la schimb că le face politica.
În 1969 România și Israelul au ridicat rangul relațiilor lor diplomatice, în vreme ce toate celelalte țări comuniste le rupseseră.
În anii 1969 și începutul anilor 1970, Golda Meir s-a întâlnit cu numeroși lideri din lume pentru „promovarea păcii în Orientul Mijlociu“, inclusiv Richard Nixon, Nicolae Ceaușescu (1972) şi Papa Paul al VI-lea. În 1972 Golda Meir a fost cel dintâi prim-ministru israelian care a efectuat o vizită oficială în Europa de est, la București, la invitația lui Ion Gheorghe Maurer.
Marian Nazat:
„Să fi avut zece primăveri când am auzit pentru prima oară de Golda Meir. Făptura aceasta, cu înfățișare de bunicuță cumsecade, apărea frecvent pe micul nostru ecran alb-negru, iar numele său era pomenit deseori în programele naționale de știri. Din câte puteam să pricep la vârsta aceea crudă, mi se părea că preaîncercata evreică este prietena românilor. Așa că am început s-o îndrăgesc ca pe o aducătoare de daruri, un fel de Moș Crăciun cu fustă. Habar n-aveam, de pildă, că David Ben – Gurion (mentorul ei) spusese odată că viitorul prim-ministru israelian din anii ’70 e „singurul bărbat din cabinetul meu.”[1] Oricum, venea una, două la București (sau am rămas eu cu o impresie deformată de timp?) și îi primea regulat la Tel Aviv pe reprezentanții guvernului român.“
Îmbrățișarea Israelului
Este apropae secretizat azi faptul că Ceaușescu a fost un prieten al Israelului, desi aceasta realitate este devoalata cu pisosinta si de documentele descretizate acum cativa ani de MAE israelian:
O telegramă din 30 martie 1967 trimisă de ambasadorul israelian la București afirma că Ceaușescu „vedea Israelul ca pe un centru pentru evreii bogați ale căror abilități economice și conexiuni internaționale ar putea fi de folos, inclusiv evreii americani”.
Cu toate acestea, propria evaluare a Israelului potrivit căreia deschidearea prieteneasca a lui Ceaușescu pentru evrei, afirma ca si aceasta imagine prea buna despre evrei este tot „antisemitism”, ceea ce nu a împiedicat totusi guvernul israelian să stabilească legături benefice cu regimul său, inclusiv vizite oficiale ale mai multor prim-miniștri israelieni în anii ’70 și ’80.
O telegramă de la ambasada israeliană din Washington din 5 aprilie 1967, notează că „românii au dezvoltat o viziune a abilităților comerciale ale Israelului ca centru internațional al Bătrânilor Sionului. Ei speră sincer că îi vom ajuta cu exporturile lor în Statele Unite… care în prezent le sunt interzise”.
Într-o scrisoare a ambasadorului israelian la București, datată din 9 octombrie 1967, se afirmă că „românii sunt interesați în mod special de creșterea exporturilor lor către SUA… Ei se bazează pe ajutorul nostru în acest domeniu. Înțeleg că am promis că vom face un efort în această privință și am făcut-o, însă fără prea mult succes”.
O altă telegramă, din 15 februarie 1968 trimisă de ambasadorul israelian la Teheran, în timp ce România și Iranul purtau discuții privind importul de petrol, notează că ambasadorul român credea că Israelul ar putea obține sprijin „de la evreii Rothschild din SUA”.
În iunie 1976, Cohen [Yohanan Cohen, ambasadorul Israelului în România în perioada 1973-1976] scria că relația României cu Israelul era determinată de „credința în puterea și influența evreilor din lume, în special din SUA“.
In timp, Ceausescu a inceput sa se indoasca de beneficiile ce i le-ar aduce evreii, mai ales ca Romania era sa intre in incapacitate de plata in 1980-81.
Israelul nu a provocat crize diplomatice după întâlnirea lui Ceaușescu cu Arafat. Este demn de remarcat faptul că reținerea Israelului în această privință a fost net diferită de reacția sa feroce atunci când a suspectat țările din America Latină că au dezvoltat legături cu Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OEP) și cu statele arabe. În schimb, Israelul s-a abținut să critice întâlnirile dintre Ceaușescu și liderii arabi și nu a stârnit o criză diplomatică atunci când s-a întâlnit cu Yasser Arafat, șeful OEP, în 1979. De asemenea, nu a existat niciun protest din partea Israelului atunci când OEP a deschis un birou la București în anii ’70.
Nimic din toate acestea nu a determinat Israelul să își reconsidere relațiile pozitive cu regimul Ceaușescu. La fel cum a menținut legături cu cinci dictaturi militare din America Latină și Africa în aceeași perioadă, în schimbul sprijinului în forurile internaționale, Israelul pare să fi tolerat antisemitismul României. În comunicatul său din 1976, Cohen a scris că „stabilirea unor legături normale și cu multiple valențe între România și Israel este considerată pe bună dreptate ca fiind un bun național al iudaismului si al Israelului. Într-un moment în care zeci de țări au rupt legăturile cu Israelul, iar poziția noastră internațională este subminată”.
Si Wilson Center din SUA a analizat aceste documente desecretizate şi realitatea ca Ceausescu a tinut cu Israelul in razboiul acestuia cu lumea araba din 1967
https://www-wilsoncenter-org.translate.goog/blog-post/ceausescu-and-the-six-day-war-the-view-washington-and-london?_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=sc
Dacă chiar vreti sa cunoasteti ceva fara sa ganditi cu burta, vedeti:
„Israel embraced Romanian dictator’s support – knowing he was anti-Semitic”
https://www.972mag.com/israel-romanian-dictator-anti-semitism/
Din articol:
La sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980, eșecurile repetate ale politicilor economice ale lui Ceaușescu pe mâna evreilor ieșeau la iveală, iar comerțul dintre România și SUA nu se materializase. Existau, de asemenea, zvonuri despre o nemulțumire crescândă în rândul eșuatelor superioare ale guvernului și serviciilor de Securitate române privind ajutorul evreilor.
În același timp, în Israel au ajuns rapoarte conform cărora regimul Ceaușescu dădea vina pe Israel și pe evreimea mondială pentru eșecurile sale, care ar fi sabotat relațiile dintre București și Washington.
“Punctul culminant al acestei preluări a fost guvernul tehnocrat condus de Dacian Cioloș (2015-2017), un executiv format aproape integral din activiști ONG și experți ai rețelei, supranumit pe bună dreptate „Guvernul Soros”. Era momentul în care caracatița nu mai avea nevoie de intermediari, ci putea prelua direct controlul.”
E singura frază greșită. Guvernul lui a fost doar în 2016. Ion Longin Popescu de la Formula As a spus că a fost singura perioadă, când nu trebuia să mai urmărească cu îngrijorare ce prostii legislative mai promovează guvernul.
I-am dat dreptate, pentru că și eu urmăream tâmpeniile făcute de celelalte guverne. Guvernul Cioloș a făcut și chestiuni pozitive printre altele:
1. Ce a însemnat deflația în 2016?
Scădere generalizată a prețurilor:
În loc să crească, prețurile bunurilor și serviciilor au scăzut, ceea ce a condus la o deflație de -3,50% în mai 2016, conform Trading Economics. Fenomen rar:
Anul 2016, alături de 2015, a fost neobișnuit, deoarece țara se confrunta cu deflația, în timp ce, în general, inflația în ultimul deceniu în România a fost mai mare decât în Uniunea Europeană.
2. A introdus jandarmeria pe drumurile de munte, ca să controleze camioanele cu lemne, dacă au documentele legale. Furturile forestiere au scăzut. Eram într-o tabără la Barajul Vidraru și am văzut jandarmeria controlând camioanele care treceau pe acolo.
3. A depus dosarul pentru introducerea Roșiei Montane în Patrimoniul UNESCO. Admiterea a fost tergiversată de guvernele următoare, chiar și de cel al Veoricăi. La presiunea internă până la urmă pe vremea lui Cîțu dosarul n-a fost retras și Roșia Montană a fost admisă. Mai departe guvernele n-au investit nimic acolo și lasă cetățenii să se descurce, care cu pensiuni, care cu tururi ghidate, care cu creșterea animalelor sau mici investiții, cel puțin nu-i mai presează compania RMGC să plece.
Am avut un cui mare împotriva acestui guvern, crezând că a fost cel care a introdus INSHR-EW în subordinea guvernului și-l finanțează, dar asta s-a făcut de fapt de la înființarea lui prin HG nr. 902 04/08/2005.
N-am auzit până acum că ar fi fost numit „Guvernul Soros”, doar „Guvernul zero”.
Așa că nu mai mâncați rahat cu polonicul.
ONG-urile nu făceau nimic fără voia lui Ilici, a guvernelor sale și a celor care au urmat la putere.
ONG-urile sunt ca niște potăi ușor de altoit peste bot. Acum sunt protejate de jandarmerie.
a unor romani ingenunchiati de vointa unuia pe care nu l-au ales ei cu adevarat niciodata, sub nicio forma, si care nu se simtea dator sa le dea vreo alta explicatie decat tot o propaganda, in care le vorbea de fericirea finala pe care o vor atringe in comunism, spre care zicea ca indreapta el “Republica Socialista Romania” (revedeti discursurile lui Ceausescu din anii 80, daca nu aveti memorie).
Revolta adevarata, romaneasca, din 1989, a fost insa furata rapid de banda Iliescu, Petre Roman, Brucan – afiliati “agenturior straine”, care chiar actionau din plin – si de acolitii lor, ca sa nu incapa Romania pe mana “legionarilor” de la Piata Universitatii, cum acuzau Iliescu si Brucan-Bruckner.
„erau deja școliți tinerii români selectați pentru a forma viitoarea clasă conducătoare a țării”
Rușine cui gândește așa! Rolul lui Soroș este de a face tranziția între bolșevismul roșu(sovietic) și bolșevismul albastru(american), cu altoiul freudo-marxist de rigoare. URSS exporta revoluție, SUA exportă democrație.
Clasa conducătoare este aceeași din 1944 încoace, pregătită de oculta iudeo-masonică încă din anii 1900-1910 și călită în lupta URSS și a Cominternului contra României Întregite. Dacă nu aveam atunci puterea de a-i învinge, probabil țara ajungea dezmembrată și dispăream ca popor cu un secol mai repede. Restul sunt iluzii iudeocratice și iudeologice; între Ana Pauker și Monica Macovei/Maia Sandu nu e mare diferență de gândire.
A primit şi Călin Gerogescu ceva acolo de la Soros şi a fost şi membru într-o loja masonică cosmopolito-evreiască în anii ‘90!
Ei şi ? Iată-l acum ce preschimbat e acum !
Marile surprize ale REȚELEI SOROS în România. Pe listă se află și Nicușor Dan, Călin Georgescu, Gabriel Liiceanu, Lucian Mîndruță sau Victor Rebengiuc.
https://www.gandul.ro/actualitate/marile-surprize-ale-retelei-soros-in-romania-pe-lista-se-afla-si-nicusor-dan-calin-georgescu-gabriel-liiceanu-lucian-mindruta-sau-victor-rebengiuc-20628119
https://www.turnulsfatului.ro/2024/11/26/rdquo-fratii-rdquo-din-sibiu-calin-georgescu-e-mason-apare-intr-un-document-din-1993-pierre-joseph-de-hillerin-rdquo-da-a-fost-acolo-e-problema-lui-ca-nu-recunoaste-rdquo-215892
Afacerile în care a fost implicat Călin Georgescu. Asociat cu Sergiu Celac, fostul traducător al lui Ceaușescu, și cu masonul Vladimir Iosif Schor
https://www.libertatea.ro/stiri/afacerile-in-care-a-fost-implicat-calin-georgescu-asociat-cu-sergiu-celac-fostul-traducator-al-lui-ceausescu-si-cu-masonul-vladimir-iosif-schor-5102225
Pe site-ul luminaadevarului.com puteti găsi un articol care conține o analiză comparativă între Libia lui Gaddafi si Libia euro-atlantică “democrat-liberală”. Când am citit această analiză mi-a venit să mă dau cu capul de pereți. Peste tot pe unde trece regimul euro-atlantic, praful și pulberea se alege……
care e un mercenar ba al chinezilor, ba chiar al khazarilor de neam cu el.
Fulford inventeaza orice, pentru orice tabara, daca este bine platit, desi prefera sa lucreze pentru chinezil
Asa ca nu te da cu capul de pereti. E pacat!
In fruntea piramidei erau si sunt ingerii cazuti care au fost reprezentati in planul fizic de anumite rase de extraterestri .
Exista un videoclip pe Tiktok in care Diana Sosoaca dezvaluie faptul ca Pasajul Villacrosse este un focar de pedofilie in care este implicata si “pulitia”.
https://www.youtube.com/shorts/orVHFvbPnnE
https://www.tiktok.com/@bobbydoficial/video/7551457004691213590?_r=1&_t=ZN-8zq3nysXGsg