Home / Actualitate / Clasa Politică Descrisă de Mircea Eliade

Clasa Politică Descrisă de Mircea Eliade

Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Martie 20, 2018

 

Clasa Politică Descrisă de Mircea Eliade

 

Eliade începe prin a descrie perioada de după unire în care România nu avea o direcție clară.

Clica de politicieni s-a limitat la jocuri de putere și acumulări de avere.

Buciumul:

Memoria generatiilor viitoare va păstra, cum se cuvine, eforturile si eroismul anilor cumpliti 1916- 1918 – lăsând să se astearnă uitarea asupra întunecatei epoci care a urmat unirii tuturor românilor.

Dar cred că este o crimă care nu va putea fi niciodată uitată: acesti aproape douăzeci de ani care s-au scurs de la unire. Ani pe care nu numai că i-am pierdut (si când vom mai avea înaintea noastră o epocă sigură de pace atât de îndelungată?!) – dar i-am folosit cu statornică voluptate la surparea lentă a statului românesc modern. Clasa noastră conducătoare, care a avut frânele destinului românesc de la întregire încoace, s-a făcut vinovată de cea mai gravă trădare care poate înfiera o elită politică în fata contemporanilor si în fata istoriei: pierderea instinctului statal, totala incapacitate politică.

Nu e vorba de o simplă găinărie politicianistă, de un milion sau o sută de milioane furate, de coruptie, bacsisuri, demagogie si santaje. Este ceva infinit mai grav, care poate primejdui însăsi existenta istorică a neamului românesc: oamenii care ne-au condus si ne conduc nu mai văd.

Într-una din cele mai tragice, mai furtunoase si mai primejdioase epoci pe care le-a cunoscut mult încercata Europă – luntrea statului nostru este condusă de niste piloti orbi. Acum, când se pregăteste marea luptă după care se va sti cine merită să supravietuiască si cine îsi merită soarta de rob – elita noastră conducătoare îsi continuă micile sau marile afaceri, micile sau marile bătălii electorale, micile sau marile reforme moarte.

Nici nu mai găsesti cuvinte de revoltă. Critica, insulta, amenintarea – toate acestea sunt zadarnice. Oamenii acestia sunt invalizi: nu mai văd, nu mai aud, nu mai simt. Instinctul de căpetenie al elitelor politice, instinctul statal, s-a stins.

Istoria cunoaste unele exemple tragice de state înfloritoare si puternice care au pierit în mai putin de o sută de ani fără ca nimeni să înteleagă de ce. Oamenii erau tot atât de cumsecade, soldatii tot atât de viteji, femeile tot atât de roditoare, holdele tot atât de bogate. Nu s-a întâmplat nici un cataclism între timp. Si deodată, statele acestea pier, dispar din istorie. În câteva sute de ani după aceea, cetătenii fostelor state glorioase îsi pierd limba, credintele, obiceiurile – si sunt înghititi de popoare vecine.

Luntrea condusă de pilotii orbi se lovise de stânca finală. Nimeni n-a înteles ce se întâmplă, dregătorii făceau politică, negutătorii îsi vedeau de afaceri, tinerii de dragoste si tăranii de ogorul lor. Numai istoria stia că nu va mai duce multă vreme povara acestui stârv în descompunere, neamul acesta care are toate însusirile în afară de cea capitală: instinctul statal.

Crima elitelor conducătoare românesti constă în pierderea acestui instinct si în înfiorătoarea lor inconstientă, în încăpătânarea cu care îsi apără “puterea”. Au fost elite românesti care s-au sacrificat de bună voie, si-au semnat cu mâna lor actul de deces numai pentru a nu se împotrivi istoriei, numai pentru a nu se pune în calea destinului acestui neam.

Clasa conducătorilor nostri politici, departe de a dovedi această resemnare, într-un ceas atât de tragic pentru istoria lumii – face tot ce-i stă în putintă ca să-si prelungească puterea. Ei nu gândesc la altceva decât la milioanele pe care le mai pot agonisi, la ambitiile pe care si le mai pot satisface, la orgiile pe care le mai pot repeta. Si nu în aceste câteva miliarde risipite si câteva mii de constiinte ucise stă marea lor crimă, ci în faptul că măcar acum, când încă mai este timp, nu înteleg să se resemneze.

Vă sună cunoscut?

În zilele noastre conducătorii sunt tot orbi, tot ahtiați după ciolan, dar există o diferență față de acele zile.

România de după 1918 a fost stat suveran, chiar dacă politicienii ei făceau voia finanțatorilor internaționali, aveam și noi economie, aveam producție și măcar pe hârtie eram un stat de sine stătător.

Azi este mai rău, suntem o colonie U.E., o piață de consum, vânduți și cu viitorul amanetat.

[…] Tristețea si spaima mea îsi au, însă, izvorul în altă parte. Pilotii orbi! Clasa aceasta conducătoare, mai mult sau mai putin românească, politicianizată până în măduva oaselor – care asteaptă pur si simplu să treacă ziua, să vină noaptea, să audă un cântec nou, să joace un joc nou, să rezolve alte hârtii, să facă alte legi. […] Nu mai vorbiti, deci, de cele sapte inimi în pieptul de aramă al românului. Sărmanul român, luptă ca să-si păstreze măcar o inimă obosită care bate tot mai rar si tot mai stins. Adevărul e acesta: neamul românesc nu mai are rezistenta sa legendară de acum câteva veacuri.

…Dar pilotii orbi stau surâzători la cârmă, ca si când nimic nu s-ar întâmpla. […] Nu aud vaietele claselor care se sting, burghezia si meseriile care dispar lăsând locul altor neamuri… Nu simt că s-au schimbat unele lucruri în această tară, care pe alocuri nici nu mai pare românească.”

Fragment din Mircea Eliade, „Piloţii orbi”, în Vremea, Nr. 505, 19 Septembrie 1937

Partea rea este că astăzi nu mai avem o elită intelectuală ca generația criterionistă, din care făcea parte și Eliade, care să mențină aprinsă flacăra credinței în destinul românesc.

Discursul public conține emanațiile unor pseudo-intelectuali de teapa lui Patapievici, care împroașcă cu otravă, demoralizând rămășițele poporului român.

Istoria, cum bine știm, este ciclică. Dacă după belșugul din perioada interbelică a urmat un deșert cultural, în care încă ne aflăm, putem anticipa o revenire, o întoarcere a roții odată cu dezvoltarea noii generații.

Această nouă generație mesianică trebuie să facă cunoștință cât mai curând cu Eliade, Țuțea, Radu Gyr, Corneliu Zelea Codreanu, etc., cunoștințe necesare pentru produce un naționalism adevărat și adaptat la vremurile contemporane.

Clasa Politică Descrisă de Mircea Eliade

Mai avem timp până să se îngroașe gluma în țară, dar nu mult.

Pentru cei mai tineri dintre noi, folosiți timpul ăsta să citiți.

Pentru cei mai în vârstă, folosiți timpul ăsta să educați.

 

 

 

 

One comment

  1. Daca continui cu aceste articole agresive si neonaziste vei fi arestat .

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *