Home / Educativ / Alexandru Balcu: La statuia (nemeritată) a lui Ion Antonescu pun umărul tocmai politrucii bolșevici de la G4media și ceilalți de teapa lor

Alexandru Balcu: La statuia (nemeritată) a lui Ion Antonescu pun umărul tocmai politrucii bolșevici de la G4media și ceilalți de teapa lor

Alexandru Balcu
Incorect Politic
August 8, 2022

La statuia (nemeritată) a lui Ion Antonescu pun umărul tocmai politrucii bolșevici de la G4media și ceilalți de teapa lor

La statuia (nemeritată) a lui Ion Antonescu pun umărul tocmai politrucii bolșevici de la G4media și ceilalți de teapa lor

La statuia (nemeritată) a lui Ion Antonescu pun umărul tocmai politrucii bolșevici de la G4media și ceilalți de teapa lor. Într-o societate liberă, puteai să dezbați liber, pe bază de argumente, documente istorice, mărturii, etc, absolut orice.

Într-o libertate autentică sunt convins că și noi, naționaliștii, ne-am fi clasificat eroii și criminalii conform Adevărului. Așa însă, cu încercarea de a băga pumnul în gura românilor care nu înghit, pe bună dreptate, holocaustul, mai ales în condițiile unui real genocid iudeo-bolșevic îndreptat fără echivoc împotriva națiunii române, apare firesc reacțiunea. Iar un criminal al României care a fost Ion Antonescu (prigoana lui împotriva legionarilor a întrecut-o chiar pe cea a lui Carol al doilea) este în mod eronat susținut și apărat de naționaliștii români.

Care de exemplu reclamă rejudecarea procesului din 1946, în speranța reabilitării și achitării post-mortem a lui Ion Antonescu și a colaboratorilor săi. De acord cu rejudecarea procesului, în scopul de a anula sentințele nedrepte nu pentru Ion Antonescu (pe care probabil și un tribunal ne-bolșevic l-ar fi condamnat la moarte) ci pentru Horia Sima de pildă. Care, și cu “ajutorul” dat de depoziția lui Ion Antonescu, a fost încadrat ca și criminal de război și condamnat la moarte! Ion Antonescu este o țintă falsă. Securiștii de ieri și de azi își freacă mâinile de bucurie.

Mizeria “Pe marginea prăpastiei”, o adevărată Evanghelie a Securității, este mai nocivă decât toate deșeurile propagandistice jidovești. Datorită propagandei securiste și nu lui EW neapărat sunt români, chiar cu părul alb, care știu ei că “legionarii i-au omorât și pe Antonescu (!!) și pe Constantin Tănase!! (“Actorul și sălbaticii”). Români care sunt gata să se ia de piept cu autoritățile pentru o statuie a lui Ion Antonescu dar nu ar mișca un deget pentru memoria Comandantului Horia Sima sau orice alt lider legionar din acea perioadă (cel mult, nostalgicii ceaușiști, căci ei sunt în majoritate adepții cultului lui Antonescu, sunt mai “concilianți” cu ML spunând că “mda, Mișcarea Legionară a fost cât de cât bună pe vremea lui Codreanu, dar a stricat-o Sima cu derbedeii lui domle’!”).

Nu vom putea câștiga războiul cultural dacă nu ne facem mai întâi curățenie în propria ogradă. Cât timp există înverșunarea pentru amplasarea busturilor lui Antonescu, susținută inclusiv de bătrâni comuniști gen Cristoiu, dar nu există nici 0% preocuparea pentru un bust al Comandantului în comuna Mândra din Făgăraș, cât timp apar cu duiumul articole în presa naționalistă (vezi revista Art-Emis) despre “Antonescu vs. rebeliunea legionară”, cât timp un istoric ca Gică Manole (adept al teoriei Antonescu băiat bun, Sima și “derbedeii” lui băieții răi) este așa apreciat, vom bate cel mult pasul pe loc. Iar memoria Gărzii de Fier, singura rază de lumină în acea perioadă întunecată pentru România, va rămâne în continuare distorsionată în conștiința celor mai mulți români.

5 comments

  1. Va multumesc Dle Alexandru BALCU. Întru’ totul de acord.

    TRAIASCA LEGIUNEA !

    TRAIASCA si CAPITANUL!

  2. După maculatura de mai sus, vine întrebarea: cine naiba e Horia Sima?
    Mareșalul Ion Antonescu nu a fost ca politicienii și șefii de stat din ultimele două secole, actori anoști și mediocri, fără trecut și personalitate, paiațe trase din mâneca ocultei iudeo-masonice pentru a fi manevrate cu grijă și apoi retrase, fără a răspunde pentru faptele lor. Mareșalul Ion Antonescu, de origini modeste în România lui Sturdza și Lahovary, a fost un om excepțional care și-a putut realiza potențialul și s-a ridicat numai prin abilitate, muncă asiduă, merit și integritate.
    Toți dușmanii României(inclusiv agenții sovietici „legionari” care își arogă exclusivitatea asupra naționalismului românesc) nu pot ierta nimic din ce a făcut ultimul mare român: că în 1907 a ordonat foc asupra agenților Austro-Ungariei care încercau să ocupe Prefectura Covurlui(Galați), un prim pas către ruperea unirii de la 1859 și distrugerea României; că atât în prima parte a carierei sale, cât și mai ales după dezastrul din 1916, a contribuit la îndepărtarea ofițerilor fanarioți lași, incompetenți și trădători, la românizarea corpului ofițeresc și întărirea Armatei, făcând posibile victoriile din 1917-1919; că în timpul retragerii în Moldova sub comanda Gen. Constantin Prezan s-a ocupat de supravegherea și lupta contra elementelor bolșevice din armata țaristă, de susținerea Basarabiei în drumul către unirea cu țara, de pregătirea ofensivei de la Mărăști, ș.a.; că în 1919 a alcătuit planurile de război pentru trecerea Tisei și lichidarea regimului bolșevic din Ungaria, fiind decorat personal de Ferdinand I; că între 1919-1922 a făcut tot ce i-a stat în putere pentru întărirea României Întregite, recunoașterea internațională și regenerarea neamului românesc asuprit și genocidat de străini(lucru mai important decât granițele în sine); că a condus în două rânduri Școala Superioară de Război(instituție care ar trebui să-i poarte numele, în loc să-l cenzureze); că în calitate de Șef al Marelui Stat Major(1933-1934) și Ministru de Război(1937-1938), a militat pentru reorganizarea Armatei, oprirea furtului banului public cu înzestrarea acesteia, planuri de apărare a țării contra Ungariei și URSS, etc., lucruri care i-au adus ostilitatea regimului carlist și destituirea timpurie; că nici măcar nu și-a dorit puterea și nu s-a cramponat de ea, la întrevederea din 01.07.1940 i-a propus lui Carol II să-l numească pe Mareșalul Constantin Prezan prim ministru, dânsul dorind să reia conducerea Ministerului de Război(după întrevedere, Carol II a ordonat asasinarea sa, și numai intervenția lui Fabricius l-a salvat); că în 4 ani pe timp de război și conflicte interne, a condus cel mai mare guvern pe care România l-a avut vreodată, reformele sale au asigurat supraviețuirea unui stat și combativitatea unei Armate rămase în cea mai mare parte la fel ca pe vremea lui Cuza, România lui Antonescu a încetat să mai fie o colonie abjectă care dădea totul pe nimic, a devenit o țară suverană care negocia de la egal la egal cu economia și bogățiile sale; că a condus singurul guvern care a făcut propagandă românească în țară și străinătate, asta în timp ce Ungaria a cheltuit miliarde de la 1848 încoace pe minciună și dezinformare; că a programat viitoarea renaștere a neamului românesc într-o țară fără alogeni, organizată în comunități organice(obști sătești, bresle meșteșugărești la oraș) și cu instituții puternice care să-i asigure suveranitatea; că a intrat în război pentru cauza justă a teritoriilor românești ocupate fără luptă de sovietici, fără a avea libertatea militară pe care România a avut-o în Primul Război Mondial dar fără a fi sluga fidelă a lui Hitler(așa cum se minte); că a încercat să iasă din război în condiții favorabile, propunând în 1943 Aliaților debarcarea la Salonic și susținerea totală a României, în schimbul recunoașterii granițelor din 1918, ducând tratative până în 23 august 1944; că i-a salvat pe jidani de la exterminare(dând pașapoarte în alb pentru cei din Ardealul de Nord), pentru a-i folosi ulterior ca monedă de schimb cu guvernele sioniste din SUA și Marea Britanie, fiind înșelat de falsa adversitate sionism/bolșevism; în cele din urmă că, în faptă și vorbă, a fost un român adevărat, creștin practicant până la asceză în ultima parte a vieții, patriot preocupat numai de nevoile și aspirațiile neamului și gânditor conservator veritabil.

  3. Nu ca-l iubesc pe Antonescu – nu a ajuns “sus” chiar fara sa aiba niste calitati – insa sa distingem intre Legiune si Horia Sima. Eu nu cred ca e valida opunerea lui Sima fata de Antonescu.

    Despre Miscarea Legionara pana la asasinate si cea de dupa – as zice capturata si deviata …. departandu-se de menirea creatoare…. se pot spune multe.
    Insa, nu compari jertfa cu socotelile din spatele perdelelor.
    Nici sa-i stearga bocancii lui Mota nu ar fi fost potrivit Sima, sa nu ne pacalim!
    … sa nu incercam sa-l apropiem de Codreanu ca sarim din eroare umana in erezie!

  4. Horia Sima a fost un trădător abject aflat în slujba jîdanilor încă de la începuturi…
    Ca drept dovadă, el a murit bine mersi în patul lui în străinătate, unde a fugit cu alt trădător pe numele lui Iosif Constantin Drăgan care-a furat banii mișcării.
    Acțiunile lui Sima au dus la desființarea mișcării legionare, ceea ce dorea jîdănimea. Puțin i-a păsat lui că membrii vor înfunda pușcăriile…
    Să mai vorbesc de organizarea asasinatului odios asupra lui Nicolae Iorga??? Comanda a primit-o de la mafia jidovească…
    Iar acum, cine vrea ridicarea în slăvi a acestui trădător numit Sima???
    Nu toți cei ce poartă blană de oaie sunt oi…
    Jos labele de pe Ion Antonescu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *