Home / Actualitate / A Șasea Șcrisoare Antiromânului Perfect

A Șasea Șcrisoare Antiromânului Perfect

Incorect Politic
Ianuarie 9, 2019

A șasea scrisoare

Antiromânului perfect  ~ Măscăriciul național

 

                                                                 „Neamțul cercetează lucrul tactios, pe dos, pe față.
La surtuc de are pată el chemia o învață.
Ani întregi mereu citește spre a ști cum se cuvine,
Cu ce chip din cît și lână iese petele mai bine.
Dar când știe toate celea ­ cu ce scop le știe toate? ­
Când surtucul cu pricina e o zdreanță fără coate!”

                                                                                              Hoffmann von Fallersleben

                                                                                             (Traducere de Mihai Eminescu)

 

 

Plăvane,

 

de când prostia ți-e lege și amantă

adică de pe-atunci când te-ai născut,

mintea ți-a  avut o singură constantă,

să  se lăfăiască   doar din  împrumut

 

te scremi, rânjești, dai fălcile la moară,

privești pierdut spre Borșa și Socola,

vorbești precum  în pauză, la  școală,

pentr-un cuvânt ți se cerea parola

 

faci tumbe cu limba întoarsă pe dos

în jurul cuvintelor grele

și salturi mortale de jos și  mai   jos,

balele ținându-ți de vele

 

bufon strălucind în noaptea mizeră,

aranjor de grup lucrând criminal,

infracțiunea-ți plesnește-n arteră

în drumul, plăvane, spre orice spital

 

 

pupile perfide  blocate  în van,

morgă de fiară trăită în lanț,

nărav  compulsiv de nebun piroman,

 plăvane, Țara ne-ai  dus-o în    șanț

 

 

te-ntreci în sfidare, ce mai sfidare!

sfidare  bolândă, cu aer solemn,

ești cea mai gravă, lugubră  tumoare,

limbaj de lagăr, în cârje  de lemn

 

ești nul pe de-a-ntregul, tristă paiață  

cu mersul greu,   de cartof educat,

în toate ești doar  prolog și postfață,

n-i-m-i-c  –   între ele-i  zero barat

 

 

aroganță bolnavă, lașă, perversă

în care ura triumfă din plin,

marionetă,  facilă conversă

în programul adâncirii-n declin

 

văzut pe de-a-ntregul, din orice profil,

pari un dulap cu mințile-nchise,

și Țării  îi ești un  bezmetic ostil,

liberi ne vrei, în lanțuri permise

 

 

când legi vreun cuvânt ce vine din Țară,

ura surdă  din tine  tresaltă,

cuvântul ROMÂN e-o cruntă povară,

arăți ca o maimuță dopată

 

amestec sever de intime resturi,

ești vraja lăzii noastre de gunoi,

deliciu ei istoric,  grele  lesturi,

pe unde umbli muștele sunt roi

 

cultivat nazist de frontul tău natal,

stăpânii-au hotărât să te încurci

cu-această georgetă cu ifos  carnal

și-ai rupt-o dialectic în lăzurci

 

i-ai dat botezul urii sanguine

și-ntre pereți i-ai tras  stafilococul brun,

apoi, ghiolbane,   fript în intestine,  

transformat-ai  Țara-n carnea ta de tun

 

 

acum, ce să vezi?,  teribil te-ncurcă

în lupta  ce-o duci cu corupții

„această doamnă” cu iz de lăzurcă

și genunchi căptușiți de erupții

 

 

această chemată pe la parchete

să spună, ca martor, cât  ați furat,

fuge în boală  de orice anchete

zicând că ce-aveți e din masturbat

 

actor  principal în grupul de crimă

aranjat în detalii suave,

„doamna aceasta”  binomu-l oprimă,

dându-i cu flit din zone jilave

huidumă de rasă, cretin  genial,

ia-o ușor-ușor cu încetul

și infractoarei, pe pat de spital

trimite-i cu pompă  parchetul

 

latri ca prostu`, și latri, și latri,

zgarda te ține-aproape de cușcă,

în juru-ți, plăvane,  bolnavi   psihiatri

întrețin o hidoasă plevușcă

 

e grav, plăvane, că nu poți să-ți reprimi,

măcar de ochii lumii, socotim,

antisemitismu-nălțat prin cruzimi

despre care ni-i greu chiar  când citim

 

te joci de-a guvernul, dai mucii pe gard,

neuronul lui merkel  rezistă,

din ordin nebun, cu trecut arian,

i-ai dat lui Ilan pedeapsa nazistă

 

și nouă la fel, e  doar începutul,

Al Patrulea Reich visează în draci,

prin tine-un turbat,  visează trecutul,

ești tont ca actor, și prost  te prefaci

 

năravul psihotic îți e pașaport

pentru orice tulburare-n decor

și un seducător  mijloc de transport

în bancuri și-n glume cu cert viitor

un clovn singuratic, cu mers timorat

și ștreangul pândind la fiece pas, 

veni-va ziua când, rânjind alterat,

vei trage-n spasme de ce-a mai rămas

 

cam asta te-arăți, un mercenar grăbit,

un biet saltimbac, cu rol capital,

o formă de viață, cu big gabarit

sfârșind  în cătușe, pe-un gând  de spital

 

                                          Cu dreaptă neiertare,

                                                         Costinel Petrache ~ Soldat Român

                                                           București, 16  decembrie 2018

 

 

 

P.S. ne spui rânjilă, cu colții în soare,

       că vesta galbenă-o ții-n portbagaj,

       ani mulți să trăiești  în astă culoare,

       purtat, cu drag,  din triaj în triaj!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *