SHABBOS SLUGARNIC! Din 330 de deputați doar George Simion a comemorat Ziua Holocaustului printr-un comunicat de presă

Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Februarie 1, 2026

SHABBOS SLUGARNIC!

Din 330 de deputați, doar George Simion a comemorat Ziua Holocaustului, printr-un comunicat de presă

Pentru fanii AUR, să știți că nu-mi face plăcere să scriu aceste articole. Chiar mi-aș dori ca AUR să fie o forță autentică naționalistă și să facă opoziția reală. Dar când realitatea este aceasta, sunt obligat să v-o prezint.

În articolul Supapa de AUR vă demonstrez cu videoclipuri care este natura sugarnică și filoiudaică a partidului și a liderului George Simion.

În cele ce urmează vă prezint comunicatul de presă publicat de Simion pe site-ul Camerei Deputaților, în data de 27 ianuarie, fiind singurul deputat care și-a amintit de ziua holocaustului.

CDEP:

Declaraţie cu ocazia Zilei Internaţionale de Comemorare a Holocaustului

Astăzi, omenirea marchează Ziua Internaţională de Comemorare a Holocaustului – o zi de reflecţie solemnă asupra celor şase milioane de evrei ucişi de nazişti şi de colaboratorii acestui regim, alături de mulţi alţii persecutaţi şi ucişi, cu toţii victime ale Holocaustului.

Holocaustul nu a început cu lagărele şi deportările în masă; a început cu vorbe – dezumanizare, propagandă, intimidare şi normalizarea urii. A continuat când instituţiile au eşuat, când frica a învins conştiinţa şi când prea mulţi oameni şi-au întors privirea.

Pentru generaţiile tinere de astăzi, rememorarea nu este un proces automat. Ea trebuie învăţată, protejată şi reînnoită. Avem obligaţia de a ne asigura că adevărul despre Holocaust este dus mai departe, împotriva negării, falsificării şi indiferenţei.

*Never again/„Niciodată din nou” nu este un slogan. Este un angajament* – unul care necesită vigilenţă. Orice manifestare reală şi concretă a antisemitismului trebuie combătută fără excepţie: în discursul public, în instituţii, în mediul online şi în comunităţile noastre. Nu există nicio formă de antisemitism care să fie acceptabilă.

În acelaşi timp, credibilitatea este foarte importantă în lupta împotriva antisemitismului. Acuzaţiile de acest tip sunt grave şi trebuie tratate cu atenţie. Organizaţiile evreieşti şi liderii comunităţii au responsabilitatea de a-şi proteja comunităţile, dar şi datoria de a verifica atent orice acuzaţie, căutând dovezi şi, acolo unde este cazul, interacţionând direct cu persoana sau instituţia acuzată, înainte de a emite declaraţii publice sau apelând la factorii de decizie de la nivel înalt.

Vom fi mai întăriţi în ceea ce facem când suntem riguroşi, corecţi şi obiectivi; însă vom fi mai slabi dacă sunt lansate acuzaţii fără a întreprinde verificările necesare.

O precizare: în ultimii ani, am observat anumite neconcordanţe între declaraţiile unor înalţi oficiali ai Statului Israel şi cele emise de importante organizaţii evreieşti din Statele Unite sau Europa. Atunci când mesajele nu sunt convergente, aceasta poate crea confuzie şi îngreuna eforturile comune. Combaterea antisemitismului necesită unitate în atingerea obiectivelor şi precizie în limbaj.

De asemenea, trebuie să fim sinceri în privinţa celor mai periculoase ameninţări de astăzi. Antisemitismul se manifestă la extremele spectrului politic şi în toate societăţile. Dar nu trebuie să ignorăm că extremismul islamist radical – în special cel legat de Frăţia Musulmană – a contribuit în mare măsură la intimidarea şi violenţa îndreptate împotriva comunităţilor evreieşti din întreaga lume. Această ameninţare este gravă şi trebuie abordată prin mijloace legale şi democratice: cooperarea în domeniul securităţii, combaterea radicalizării, aplicarea legii împotriva crimelor motivate de ură şi protecţia comunităţilor vulnerabile.

Nu putem învinge antisemitismul aplicând dublul standard. Dacă antisemitismul este condamnat atunci când provine dintr-o anumită zonă politică, el trebuie condamnat atunci când provine din oricare alta. Credibilitatea depinde de consecvenţă – indiferent de cât de important este autorul, sau de cât de comod sau incomod este să luăm poziţie.

În această zi de comemorare, îi onorăm şi pe supravieţuitori, martorii unei crime de neconceput. În fiecare an rămân printre noi din ce în ce mai puţini. Aceştia merită nu numai respectul, ci şi implicarea noastră concretă: să protejăm adevărul, să apărăm demnitatea şi să ne asigurăm că viaţa poporului evreu poate prospera în siguranţă şi în libertate.

Nu uităm. Luptăm împotriva urii. Și reafirmăm o promisiune care nu trebuie să se stingă:
Niciodată din nou.

Incriminarea orwelliană a emoțiilor

O vomă de cuvinte într-un limbaj de lemn, probabil luat cu copy-paste sau scris cu chatGPT, dar postat și asumat de George Simion.

Ce este lupta împotriva urii? Lupta împotriva unei emoții omenești, firești, cu care suntem înzestrați fiecare dintre noi? Unde încetează disprețul și începe ura? Care este granița dintre ură și antipatie? Întrebări la care nu vom primi răspuns din partea celor care “combat ura”.

Acești oameni care își asumă “lupta împotriva urii” sunt ei înșiși promotori ai urii față de libertatea de exprimare și libertatea de gândire.

Simion Șantajabilul?

Un om politic inteligent se uită în trecut, vede cum și-au luat țeapă Dragnea, Dăncilă și PSD, care au avut încredere în firme israeliene de PR pentru campanie, apoi realizează că nu ai cum să câștigi cu ăștia.

Un om politic cu caracter se uită în Gaza, vede cum școlile și spitalele sunt bombardate, cum lunetiști israelieni trag în copii și bătrâni și vede ce genocid comite Israel în regiune, apoi realizează că nu are cum să apere, sub nicio formă, atrocitățile comise de Bibi Netanyahu.

Un om politic care știe istoria României știe cine a comis primul atentat terorist cu bomba din România, știe cine a adus bolșevismul și nu poate, sub nicio formă, să afirme că “evreii sunt frații noștri”.

Nu mai vorbim despre susținerea față de alt shabbos goy internațional, Donald Trump.

Inclusiv un om politic oportunist poate să miroasă de unde bate vântul și să-și facă strategia ca atare, dar eu cred că George Simion este un om politic șantajabil și de aceea joacă după cum cântă Israelul. Păcat, nu doar de el, ci de întregul partid, care este populat și de oameni de bună credință.

Dar acești oameni trebuie să realizeze că se află în barca greșită și că se va scufunda într-o formă sau alta, iar ei vor fi înecați sau priviți cu dispreț de naționaliștii autentici.

Oricum, cei mai mulți oameni de bună credință din AUR nu vor fi niciodată înzestrați cu funcții importante dacă nu au bani. Deci este un zero-sum game, vorba americanilor.

Părăsiți barca cât încă plutește și investiți-vă energia, talentul și priceperea într-un vehicul politic necompromis.