Home / Articole Promovate / Veorica, Dragnea și Jidanii

Veorica, Dragnea și Jidanii

Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Aprilie 1, 2019

Probabil tovarășii PSD-iști cred că jidanii îi vor ajuta să câștige alegerile dacă îi pupă în cur mai ceva ca pe icoanele de la altar.

Iată analiza lui Dan Diaconu, via Justițiarul:

  Să începem cu începutul. După numeroase aventuri diplomatice demne de Stan și Bran, într-o bună după amiază de duminică, […]

Să începem cu începutul. După numeroase aventuri diplomatice demne de Stan și Bran, într-o bună după amiază de duminică, ne lovește anunțul făcut de Veorica peste Ocean. De fapt nu era anunțul Veoricii, ea era doar portavocea lui Dragnea, eroul mult prea dărâmat de o discopatie dobândită de la vitejescul stat pe scaun în timpul aprigelor lupte politice dâmbovițene. Spune domnul Dragnea că dă cetățenie evreilor la liber, că dă pensii speciale urmașilor holocaustului, că despăgubește tot ce mișcă evreiește ș.a.m.d.

De bună seamă că taberele s-au împărțit în două: unii admirând inteligența Veorichii, alții, din contră, urlând isteric despre cât e de proastă. Primii spun că a dat o veritabilă lovitură de imagine, că pensiile alea speciale n-ar fi așa de multe (câți or mai trăi dintre cei care-au prin holocaustul?) și că se va câștiga infinit din această mișcare strategică. Ceilalți, din contră, spun că e vorba de un dezastru, că Veorica a dărâmat politica noastră externă, că „ieuropenii ne halește” și alte chestiuni. Să încercăm totuși să ne calmăm și să privim la rece.

În primul și-n primul rând o să spun că ceea ce a făcut cuplul Veorica-Dragnea este un act de slugărnicie. Te duci la poarta bogatului, bați în ea și, când ți se deschide te-apuci să spui: „Săru’ mâna, boierule, soarele și lumina vieții mele. Sunt atât de impresionat de matale încât te rog să mă lași să-ți mătur în curte, să-ți spăl pe jos în casă și-apoi să merg să fac curățenie la grajduri.” Ce-ați răspunde dacă v-ați trezi cu unul care-ar spune asta? Așa-i că, fără doar și poate, i-ați da o mătură ca să se-apuce de treabă? Doar el a cerut-o. Iar după ce-și va fi terminat treaba v-ați simți obligat față de slujbaș? Poate, dar oricum ceea ce i-ați da ar fi ceva acolo, care vă prisosește. Doar el a cerut, din disperare, să deretice.

Cam așa arată și gestul făcut de cuplul dandana. Adepților „loviturii diplomatice” le voi spune doar că nu-i decât un alt act de slugărnicie care ne va costa. Slugarnic am intrat în NATO și-am ajuns ciuca bătăilor financiare americane, vânzându-ni-se toate jegurile la preț de arme SF, băgându-ni-se pe gât trupe cărora suntem obligați să le suportăm costurile staționarii sau impunându-ni-se găzduirea unor echipamente ofensive care ne transformă inutil în ținte. Am intrat în NATO pentru a avea o armată puternică și practic nu mai avem armată. Am intrat în UE slugarnic, rugându-ne cu șapca-n mână să ne accepte. În loc să negociem la sânge capitolele dosarului de aderare, am luat de bun tot ce-au scris ăia acolo. Nici proști dacă eram nu făceam o asemenea greșeală care ne-a transformat în colonie economică. Multinaționalele europene ne-au distrus economia, transformându-ne în piață de desfacere, ne-au otrăvit agricultura și ne-au făcut praf. Aderarea noastră ne costă infinit mai mult decât primim, cu toate că, un minim bun simț ne-ar spune că socotelile ar fi trebuit să arate fix invers. Cu toate că de atâta amar de vreme suntem contributori neți la bugetul UE – la fel ca „sponsorii” Uniunii – noi suntem cârpa pe care ăștia se șterg pe picioare. Ne tratează ca pe proști, se amestecă brutal în politica noastră internă, își numesc cozile de topor în fruntea instituțiilor statului și ne jefuiesc precum bandiții la drumul mare. Culmea e că se găsesc destui dintre noi care să urle că e nevoie de mai multă Europă”. E ca și cum i-ai striga tâlharului care te-a lăsat în fundul gol: „Stimate domn, nu vă grăbiți să plecați încă deoarece ați uitat să mă futeți!”.

Acestui șir incredibil de lung de slugărnicii i se adaugă felația efectuată de Veorica în SUA. Așadar, să traducem ce le-a spus Dragneorica evreilor. Că supraviețuitorilor holocaustului le va da despăgubiri și pensii speciale. Ăia care sunt mai înfierbântați spun că nu-i mare lucru. Dar ar trebui totuși să înțelegem informația în context.

De ce aș da eu aceste despăgubiri în condițiile în care vinovatul istoric pentru acea nebunie a fost Germania? De ce să deschid eu larg baierele pungii în condițiile în care, în viitor, mi se poate impune să despăgubesc nu doar supraviețuitorii, ci toate victimele. Aveți idee ce-i aia victimă? E, într-adevăr, ăla de-a suferit acolo.

Asupra acestui aspect putem pica toți de acord. Dar copiii care-au rămas fără părinți oare nu sunt și ei victime? Dar nepoții care-au crescut știrbiți de lipsa unuia sau a doi bunici nu pot fi considerați și ei tot victime?

Desigur că sunt, la fel ca și strănepoții care-au crescut siderați de suferințele înaintașilor lor. Cu alte cuvinte, lista „insignifiantă” de pensii speciale se poate transforma într-o chestie care va face varză bugetul și-așa mult prea încercat al pensiilor. Nu e frumos ca, într-o țară în care pensionarul care-a contribuit o viață cu aproape o treime din salariul său, să se uite cu jind la procurorul care încasează – fără să fi contribuit un sfanț – o pensie medie de două sute de milioane vechi sau la securistul care și el e tot pe-acolo?

Iată că acum, în loc să se reducă golănia pensiilor speciale, tocmai se adaugă o altă categorie căreia nu noi îi suntem datori, ci preacinstiții nemți care, așa cum am mai spus, din punct de vedere istoric se fac 100% vinovați pentru toată nebunia celui de-al Doilea Război Mondial.

Să vedem acum cea de-a doua propunere, cea legată de acordarea cetățeniei evreilor plecați. Cum bine se știe, acela a fost un program de transfer de populație evreiască pentru a schimba balanța etnică a zonei.

Până și copiii știu că, înainte de fondarea statului Israel, populația cvasi-majoritară a zonei erau arabii. Așadar tot transferul de oameni de peste tot din lume a fost o mișcare de care-au avut nevoie pentru a-și face țara.

Nu doar evrei români s-au dus acolo, ci și ruși, polonezi, ucrainieni, etc. Evreii care-au plecat din România au făcut-o de bună voie.

Nu i-a obligat nimeni să plece, ei au fost disperați s-o șteargă de-aici. În aceste condiții efectiv mi-e greu să înțeleg de ce trebuie să li se dea cetățenia printr-o lege specială. Adică basarabenii sau românii din Ucraina care-au rămas în afara țării din cauza unor evenimente istorice nedrepte trebuie să stea la tot felul de cozi, să treacă prin furcile caudine ale birocrației pentru a-și obține cetățenia, în timp ce evreii care-au întors spatele României și care, culmea!, n-au cerut-o, o obțin printr-o lege specială. Ce e golănia asta, Dragneo?

Acum să trecem la cel de-al treilea aspect, cel al ambasadei. Teoretic, întrucât Ierusalimul e parte a Israelului, statul evreu are dreptul de a-și face capitala unde vrea. După ce-și declară capitala într-un loc, ambasadele se cam duc acolo.

E logic să fie așa, deoarece ambasada ți-o faci în capitala unei țări, nu la Curtici sau Băicoi. Problema este că Ierusalimul, conform mai multor rezoluții ale ONU, are statut de „corpus separatum”, sub un regim special internațional care ar trebui reglementat și administrat de ONU. De-aici încep toate problemele.

În condițiile actuale, evreii nu-și pot stabili capitala la Ierusalim, în ciuda faptului că acest oraș a reprezentat capitala lor istorică, pe care-o știe orice copil. Cu toate că pare nedrept, raportându-ne la aceeași istorie, ar trebui să știm că Ierusalimul a fost ocupat de romani în anul 70, iar bizantinilor le-a fost răpit de către arabi în anul 637. Avem aproape două milenii de când teritoriile evreiești se află sub o altă stăpânire.

Dacă am fi corecți, am constata că Israelul este singurul caz al istoriei în care, după două milenii, i se redau teritoriul la masa verde.

Dintr-un anume punct de vedere poate fi considerată o nebunie. Oare indienilor li se va reda teritoriul cucerit brutal de actualii americani? Mayașilor li se redă teritoriul ancestral? De ce în unele cazuri se ridică din umeri când e vorba de nedreptățile istoriei, în timp ce în cazul Israelului s-au făcut asemenea concesii? E o întrebare.

Însă, în ciuda a ceea ce s-a făcut, trebuie să fim conștienți că, un mileniu și jumătate sub o altă jurisdicție și sub o altă religie aduce schimbări fundamentale unui teritoriu. Schimbări pe care, tu cel care beneficiezi de „dreptatea istorică” trebuie totuși să le respecți. În ceea ce privește Ierusalimul, el e teritoriul a celor trei mari religii abrahamice. Evreii pot aduce argumentul primului ocupant și din punct de vedere religios, însă n-ar trebui să ignore modul în care și-au obținut teritoriile.

Revenind acum la problema Ierusalimului, ar trebui să înțelegem că o minimă logică ne-ar dicta să stăm rezervați. Situația e complicată acolo și abandonarea unei poziții neutre ne aruncă în haos. Voi spune cât se poate de apăsat că, intrând ca musca-n rahat, n-am făcut altceva decât să ne facem un imens rău.

O groază de timp am stat în poziție neutră, având relații amiabile cu ambele părți ale conflictului. Băgându-ne direct în afacerea aceasta nu facem altceva decât să intrăm într-o retorică păduchioasă din care nu mai avem cum ieși. 

Când erai pe margine, fiecare dintre cele două părți te privea cu respect. Când ai intrat în conflict, indiferent de care parte vei fi, celălalt se va simți obligat să te atace. Iar dacă, la un moment-dat te vei sătura și vei vrea să-ți reiei locul în tribună, ambele părți te vor lovi din frustrare. Ăsta este rezultatul exact al aventurii dragneo-veoricească.

Despre beneficiile pe care le vom avea în urma acestei aventuri halucinante, dați-mi voie să fiu rezervat.

După ce ne-am acceptat statutul de „omorâtori de evrei”, în condițiile în care faptele istorice ar trebui judecate într-o cheie mult mai largă, am acceptat să finanțăm un institut –  Elie Wiesel – de cercetare a holocaustului. Unde l-am pus jupân pe odrasla șefului catedrei de marxism-leninism de la Filosofie, cel adus pe tancuri de invazia rusă.

Odrasla, în loc să cerceteze, prin complicitatea unor pigmei politici locali (Crin Antonescu, dacă vă mai spune ceva numele ăsta), s-a transformat într-un buldozer al culturii naționale decretând, după bunul plac, cine-a fost antisemit și cine nu.

fel cum tac’su babardea după bunul plac legionari, chiaburi, și elemente anticomuniste, la fel odrasla, pentru a-și justifica salariul baban, găsește antisemiți sub orice piatră.

În prostia lui, Dragnea ar fi trebuit să înțeleagă că nu va obține nicio brânză din slugărnicia asta pe care-o execută gratuit. La fel cum Crinuț a ajuns , nu pe centură, ci pe-o uliță necunoscută a politicii, același viitor i-l prevăd și lui Dragnea.

A te face slugă la unu’ aruncând o țară într-o aventură de-a dreptul periculoasă strict pentru beneficiul tău e o ticăloșie care întrece orice imaginație.

Celor care susțin aberația cu „distrugerea a cincizeci de ani de diplomație” le voi spune, în același fel, că vorbesc prostii. Nici vorbă!

Paradigmele politice s-au schimbat radical. Vrem – nu vrem, centrul de greutate al lumii se mută iremediabil dinspre America acolo unde i-a fost locul toată istoria, adică în Asia, în buricul pământului.

Din acest punct de vedere, acolo nu există o „problemă evreiască” și nici un centru gravitațional în jurul acestei paradigme. Știu că mulți îmi vor spune că n-am habar ce vorbesc, dar eu vă spun că lucrurile stau radical diferit de ceea ce vi se varsă de către propagandă.

Deja trebușoarele care ne încing nouă creierii, în noul context nu valorează nici cât negru sub unghie. Iar asta ar trebui să vă ridice întrebări serioase.

Așa cum am spus într-un articol anterior, altele sunt trendurile lumii de azi. Din păcate, în loc să fim pe valul vremii, ne epuizăm energiile în direcții care nu duc nicăieri.

                                                                                                                       Dan DIACONU

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *