Home / Actualitate / Trezirea românilor a făcut ca „apele să se împartă”: într-o parte degenerații și-n partea cealaltă oamenii normali

Trezirea românilor a făcut ca „apele să se împartă”: într-o parte degenerații și-n partea cealaltă oamenii normali

Incorect Politic
Mai 5, 2025

Trezirea românilor a făcut ca „apele să se împartă”: într-o parte degenerații și-n partea cealaltă oamenii normali

Via Trenduri:

Așa cum era de așteptat, serviciile au reușit să-l califice pe Burleanu al politicii în turul 2 al alegerilor prezidențiale. Asta a fost voința stăpânilor lor actuali(recte a Franței), asta au executat. N-a contat că-și vor strica fiefurile pe care și le aranjaseră cu atâta grijă. Dacă s-a dat ordin, atunci e ordin, așa că au mers fără sughițuri în direcția trasată. Ce urmează?

Situația e mai mult decât complicată. Indiferent de rezultatul turului 2, România e într-o poziție critică. S-a văzut acum clar că practic nu mai există decât două partide care contează pe scena politică: AUR care, în mod real, are 30-40% și USR care a trecut bariera de 20%. Actuala coaliție are, cel mai probabil, undeva pe la 18%(dintre care 3% sunt cele „din oficiu” ale UDMR), partidele sale componente fiind într-o prăbușire vizibilă. În ritmul actual, la viitoarele alegeri nu vor intra în Parlament.

Ceea ce trebuie înțeles este că atât Crin Antonescu cât și Victor Ponta au câștigat pe numele lor și nu prin asocierea cu diversele partide care, mai degrabă, au căutat „să se bage în poză”. Lupta dintre cei doi este o luptă a trecutului, era clar că nu aveau cum să treacă în turul următor. Aspectul care trebuie înțeles însă este că da, între susținătorii celor doi sunt, în realitate, facțiuni revoltate ale partidelor din coaliție, dar la fel de adevărat este că votanții sunt votanții lor, nu ai partidelor respective!

Mă uitam pe declarațiile la cald cu câtă fățărnicie jucau cei doi jockeri ai coaliției, Zamfir și Fenechiu. Practic amenințau că ei, ca partide, își iau catrafusele și pleacă, gândindu-se probabil că vor juca din Parlament după cum le cântă stăpânii lor. Păi nu așa, tovarăși! Voi trebuie s-o ștergeți cu totul din Parlament, trebuie să vă întoarceți la electorat să vedeți ce anume are a vă transmite. Am înțeles perfect jocul făcut de cei doi papagali. Ei cred acum că-i mai roagă cineva să rămână, în condițiile în care lumea e exasperată să-i vadă plecând cât mai repede.

S-au văzut și, din nefericire, se văd și acum „competențele” deosebite ale celor care-au condus. Fiecare guvernare a fost un cui în cosciugul României. Guvernarea băsescu ne-a adus un grad de îndatorare de peste 20% din PIB, guvernarea PSD, PNL, USR, UDMR – schimbată de câteva ori în timpul Plăvanului – ne-a adus gradul de îndatorare spre 50% din PIB, un deficit record care va mai adăuga încă 10% la gradul de îndatorare, dezechilibre crâncene s.a.m.d. Dacă ne apucăm să adunăm cât anume s-a furat sub jigodiile ăstea încropim un PIB al României. Numai USR singur, cât timp a fost la butoane, a provocat o creștere a gradului de îndatorare cu 3-4%.

Vestea proastă pentru partidele așa-zis tradiționale este aceea că păduchele a ajuns să le fure tot. La ora actuală electoratul este atât de bine delimitat încât, practic, nu mai există loc pe scenă pentru PSD și PNL, locul acestora fiind luat de USR(I). USR – o construcție „contra naturii” este probabil cea mai frapantă ilustrare a eșecului nostru ca popor. Este incredibil cum o construcție politică ale cărei scopuri sunt toate – dar absolut toate – anormale, contra naturii, să ajungă al doilea partid al țării. Dar asta e realitatea: ceea ce vedem aici limpede este gradul absolut copleșitor de degenerare pe care l-a produs nefericita noastră tranziție. Și, ca să fie treaba treabă, această formațiune ciudată este cea mai „a sistemului” dintre toate, semnalizându-ne că sistemul în sine se află într-un grad extrem de degenerare. Ceea ce nu era greu de bănuit.

Trezirea românilor din cântecul de sirenă al sistemului(impus din afară!) a făcut ca „apele să se împartă”: într-o parte degenerații și-n partea cealaltă oamenii normali. Nu există altă doctrină în afara luptei dintre normal și anormal. Ceea ce a făcut Ciolacu în PSD a fost mutarea brutală a acestui partid din zona mai „spre normal” în zona total anormală, iar ajuns aici a fost înghițit natural de USR. E ca-n zicala „nu te pune cu prostul că te aduce la nivelul lui și te bate cu experiența”.

Pentru degenerații din PNL – care, în realitate, sunt cei din aripa lui băsescu și cu care a fost infectat iremediabil PNL-ul – ridicarea USR(I) nu reprezintă o problemă întrucât un degenerat precum Sighiartău sau o nulitate precum Pavel Popescu se regăsesc natural în USR(I). Credeți că suferă în vreun fel papagalul de boc? El, de altfel, a jucat pe față cu Mucușor, exact la fel ca PSD-ul din Cluj, semn că acolo coaliția deja e integrată în USR(I)!

Pentru PSD-ul real însă, adică pentru ceea ce numeau cu ceva timp în urmă liderii săi ca fiind „poporul PSD”, situația în care s-a ajuns e halucinantă și disperată. În general, oamenii care compun PSD sunt, în sine, conservatori. „Transplantul” de tefelism făcut de Ciolacu a fost văzut de cei mai mulți dintre aceștia ca un fel de blană de oaie pe care trebuie s-o îmbrace lupul pentru a „da bine” în societate. Doar că, atunci când s-au uitat în oglindă, au văzut că părul de oaie li s-a lipit iremediabil de corp, că sunt asimilați unor hidoase entități cu sex incert și că au căpătat o alură absolut anormală. Iar asta i-a speriat într-atât de mult încât sunt gata să părăsească corabia. Dacă mâine s-ar face alegeri locale, ați vedea cum mai bine de 80% din primarii PSD ar migra la AUR. Un primar PSD, când a auzit că Ciolacu este determinat să facă excluderi din partid din cauza performanțelor slabe, îmi spunea că abia așteaptă asta deoarece trece cu întreaga organizație la AUR. De ce? Pentru că nu se mai simt bine în propriul partid.

V-am spus toată povestea pentru a înțelege mai bine ce e cu Ponta. Știm bine că e omul sistemului. Întâlnirea dintre Ponta, Nicușor și Coldea eu cred că sigur a avut loc. De ce? Pentru că e logică. Ambii sunt ai sistemului, deci și acțiunile lor sunt sinergice. Doar că misiunea lui Ponta e abia la început. Primul element, anume propulsarea sceleratului Nicușor în turul 2, a reușit. Cea de-a doua misiune? Revopsirea PSD în „suveranist”. Fără doar și poate, Ponta îi va fura partidul lui Ciolacu. O vom vedea petrecându-se peste noapte. Și, la fel de limpede, vom îl vedea pe Ponta jucând rolul mega-suveranistului, a susținătorului fervent al lui Simion. De ce? Din două motive: în primul rând pentru a strânge conservatorii din PSD în jurul său(prevenind hemoragia mai mult decât vizibilă!) și-n al doilea rând pentru a impulsiona „forțele anti-PSD”. Ceea ce vor să facă acum degenerații este să lipească PSD de suveranism pentru a compromite mișcarea. E cât se poate de limpede și totul va merge pe schema: PSD guvernează de 30 de ani, noi suntem în dezastru din cauza PSD, deci trebuie votat împotriva PSD, adică împotriva suveraniștilor. Recunoașteți refrenul? Mai țineți minte când s-a făcut campanie lui Nicușor cu apa caldă, pentru ca Bucureștiul să intre cu el în cea mai crâncenă criză de apă caldă și căldură? Aceeași schemă se vrea pusă în practică și acum. De aceea, cea mai mare eroare pe care o poate face tabăra suveranistă este asocierea cu Ponta pentru turul 2.

Niciodată alianțele făcute între cele două tururi de scrutin nu au funcționat. Ba, de funcționat, au funcționat contrar celor dorite de politicieni. Iată așadar capcana și – în același timp – hârtia de turnesol care ne va indica gradul de penetrare al lui Simion. Dacă se va asocia cu Ponta va fi clar pentru toată lumea care-i treaba.

Ceea ce devine clar acum este că apele sunt extrem de separate. Dar, la fel de clar este că nu știm încă exact cum se vor împărți. Meciul se joacă și, mai mult ca oricând, depinde de blaturile care se vor face – dacă se vor face – în tabăra suveranistă. Dacă vor refuza orice compromis, vom avea cel puțin o dimensiune reală a „României normale și a celei anormale”. Este esențial ca, după aceste alegeri, să știm cu cine ne punem la masă. Sau dacă mai are sens să stăm la masă.