Slăbiciunea patrioților care-l susțin pe Eugen Sechila și fac compromis în ce privește legea OUG 31/2002

Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Februarie 17, 2025

Slăbiciunea patrioților care-l susțin pe Eugen Sechila și fac compromis în ce privește legea OUG 31/2002

Articolele despre procesul lui Eugen Sechilă spun multe lucruri adevărate, dar ratează esențialul: problema nu este că legea este aplicată „greșit”. Problema este că legea există.

Când un om ajunge târât prin tribunale pentru o troiță din lemn, nu mai vorbim despre „exces de zel”, „interpretare discutabilă” sau „derapaje izolate”. Vorbim despre o realitate simplă și brutală: statul român are instrumente legale de represiune ideologică și le folosește. Mai mult, când un om ajunge în tribunal pentru O OPINIE EXPRIMATĂ PUBLIC, avem de a face cu o legislație totalitară a delictului de opinie, a crimei de gândire.

Și nu, nu e suficient să cerem „clarificări”, „îndreptări” sau „aplicarea corectă a alineatului (3)”. Asta e naivitate politică. Alineatul acela e doar frunza de smochin care dă aparența că legea ar fi „echilibrată”, în timp ce în practică ea rămâne un baston gata să fie coborât pe capul oricui deranjează.

Adevărul e că România nu mai are doar instituții care greșesc. România are instituții care aplică o logică de regim dictatorial: cine are voie să vorbească, ce ai voie să comemorezi, ce ai voie să construiești, ce simboluri ai voie să respecți.

Asta se numește delict de opinie. Și delictul de opinie nu se „reformează”. Delictul de opinie se abrogă. Nu există altă scăpare decât eliminarea totală a acestor legi, abrogarea lor în parlament.

De aceea nu mai trebuie să cerem „modificarea” OUG 31/2002 și a legislației conexe. Trebuie cerut clar, răspicat și fără scuze:

ABROGAREA COMPLETĂ A TUTUROR LEGILOR CARE CRIMINALIZEAZĂ OPINIA, SIMBOLUL ȘI MEMORIA.

Nu cosmetizare. Nu comisii. Nu amendamente. Nu interpretări „mai bune”. Pentru că azi e o troiță, mâine e o carte, poimâine e o predică, iar răspoimâine e o postare pe Facebook (deja s-a ajuns acolo).

Și să fim serioși: dacă statul are voie să decidă ce simbol e „acceptabil” și ce simbol e „periculos”, atunci nu mai vorbim despre libertate. Vorbim despre un stat care își pregătește terenul pentru a controla totul.

Un stat care îți spune că o troiță poate fi infracțiune nu apără democrația. Apără o idolatrie oficială, impusă cu procurorul și cu jandarmul.

Iar dacă Eugen Sechilă e anchetat pentru o cruce, atunci mesajul transmis către toți românii e limpede:

„Ține-ți credința în casă. Ține-ți identitatea în tăcere. Ține-ți istoria sub preș.”

Ei bine, nu. Refuz.

Dacă România mai are coloană vertebrală, atunci nu trebuie să ne rugăm să fie aplicată legea „cu bun simț”. Bunul simț nu se negociază cu abuzul.

Cerem ABROGAREA.

Cerem libertate deplină de exprimare.

Cerem încetarea persecuției împotriva simbolurilor creștine și tradiționale.

Cerem oprirea folosirii justiției ca bâtă politică.

Pentru că azi e Eugen Sechilă. Mâine poate fi un preot, orice preot. Orice profesor. Orice român care refuză să trăiască în genunchi.

Și un stat care se teme de o troiță din lemn nu este un stat puternic. Este un stat bolnav. Un stat fricos. Un stat care știe că nu mai are legitimitate și încearcă să o înlocuiască cu frica.

Solidaritate cu Eugen Sechilă.

Dar mai mult decât atât:

Solidaritate cu dreptul românilor de a nu fi tratați ca infractori pentru credință, tradiție și opinie.

Abrogare totală.

Fără compromis.

Fără negociere.