Incorect Politic
Decembrie 18, 2025

Senatorul naționalist Miron Manega răspunde Legii Vexler

 

Via SOSRO:

Dragi români, astăzi, în plenul Camerei Deputaților, în semn de victorie, deputatul Silviu Vexler a rupt fotografiile lui Mihai Eminescu și a lui Iorga. De ce victorie? Pentru că astăzi s-a votat la Camera Deputaților proiectul de lege privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și a discursului instigator la ură, respectiv PLX numărul 168. A fost votată de 78 de senatori și 173 de deputați. De fapt, nu mai are nicio importanță nici numărul în sine. Important e că aproximativ 250 de oameni, aleși de popor, au validat stigmatul de popor genocidar aruncat asupra poporului român. Urmașii senatorilor și deputaților care au votat această lege vor fi și ei vlăstarele unui popor criminal. Și fii lor la fel. Și tot așa, acum, și în veci.

Includerea legionarismului în același pachet infracțional cu fascismul și nazismul este o nedreptate strigătoare la cer și denotă o profundă necunoaștere a istoriei sau o condamnabilă mistificare a ei.

Deși Institutul Elie Wiesel et company le pune permanent cu obstinație sub aceeași umbrelă, extrema dreaptă interbelică, nazismul și legionarismul sunt două fenomene radical diferite. Nazismul a fost o ideologie rasial-biologică, seculară, violent-expansionistă. Legionarismul a fost o mișcare mistică, ortodoxă, morală, cu un caracter ascetic și martiric, unic în Europa interbelică. Dacă nazismul a fost o religie a rasei și a statului, legionarismul a fost o religie a jertfei și a credinței. Nazismul promova cultul forței brutale al armatei și al războiului, represiunea masivă, exterminarea planificată, expansionismul militar.

Legionarismul punea accentul pe ascetism, jertfă și suferință personală. Codreanu vorbea despre educația prin închisoare și moarte și cultiva o mistică a morții. Acțiunile legionarilor erau mai mult exemplare și morale decât militare. Deși au existat asasinate politice, acestea erau faptele unor legionari, nu o practică doctrinară.

În privința stigmatului de popor genocidar, cauzator de Holocaust, atribuit românilor prin uciderea a 400.000 de evrei, și aceasta este o grosolană mistificare, o absurditate matematică și demografică. Cifra de 400.000 de victime evreiești este atribuită statului român prin raportul Comisiei Internaționale Elie Wiesel în 2004. Aceeași cifră este reluată de institute, manuale, discursuri politice și spațiul mediatic, deși există o contradicție matematică flagrantă între acest număr și datele demografice, oficiale, ale României.

Conform recensământului oficial din 1930, în România Mare trăiau 756.930 de evrei. Aceasta era populația evreiască totală din granițele României interbelice. În urma pierderilor teritoriale din 1940 (Basarabia, nordul Bucovinei, nordul Transilvaniei și Cadrilaterul), România a rămas cu 312.972 de evrei. Sursă: documente oficiale ale statului român, istoriografie israeliană și românească. Așadar, în România care a intrat efectiv în război alături de Germania nu mai existau nici măcar 320.000 de evrei. Se pune întrebarea dacă România avea aproximativ 312.000 de evrei, atunci cum putea statul român să ucidă 400.000 și simultan să salveze 400.000, așa cum a afirmat Shimon Peres în 2010, afirmație necontestată de statul Israel fiind de altfel recunoscută prin lucrări documentare.

De unde apare mistificarea care stă, de fapt, la baza PLX, numărul 168, și a întregii supralegislații privind antisemitismul care a precedat-o? Ei bine, comisia Wiesel a introdus categoria victime ale holocaustului în responsabilitatea României, următoarele populații evreiești, ca și când toate ar fi aparținut României.

1. Evrei din Basarabia și Nordul Bucovinei, teritorii pierdute în 1940, deci neinclusă în recensământul oficial a României.

2. Evrei din Transnistria, teritoriu ucrainean administrat temporar de Armata Română, dar care nu a făcut niciodată parte din România.

3. Evrei ucraineni și sovietici aflați în zonele de război, administrate militar.

Această metodă este lipțită de rigoare demografică și este inacceptabilă metodologic, dar reprezintă fundamentul cifrei de 400.000 de victime și a legii pe care și dumneavoastră, domnilor senatori, ați votat-o.

Ea creează falsa impresie că România ar fi exterminat o populație evreiască mai mare decât populația evreiască totală pe care a avut-o vreodată.

Doamnelor și domnilor! Motivele pentru care Legea Vexler 2 trebuia respinsă de la bun început sunt mai multe. Dar chiar și numai pentru aceste două grave mistificări istorice, proiectul legislativ nu trebuia votat pentru nimic în lume, căci va produce un rău imens României și românilor. Prin gestul lui Silviu Vexler putem constata că acest rău a început.

Consecințele sunt previzibile, dar amploarea lor nu. Cei care au votat această lege ar medita în exclusivitate tot răul consecințelor ei. Eu nu am puterea Mântuitorului să spun, iartă-i Doamne, că nu știu ce fac. Am să invoc doar un vers din poezia Preghiera, rugăciune, a unui foarte important poet italian Giuseppe Ungaretti: „Dă, Doamne, fiecăruia moartea sa”.

Vă mulțumesc. Senator Dumitru Manea, SOS România, circumscripția 24 Iași.