Home / Articole Promovate / Secătura numită Andrei Oișteanu

Secătura numită Andrei Oișteanu

Incorect Politic
Ianuarie 8, 2020

Andrei Oișteanu

Preluat de pe IonCoja:

În 2001, luna iunie, zilele de 14-16, la sala Dalles s-a ținut un simpozion internațional cu tema HOLOCAUST ÎN ROMÂNIA? Am publicat o declarație a participanților la simpozion, declarație pe care am re-publicat-o azi, cu care ocazie am dat și peste o Nota redacției, de care uitasem. O re-publicăm separat pentru a adăuga un scurt comentariu. Iată Nota redacției.

Nota redacției: Simpozionul din iunie 2001 a ținut 3 zile: joi 14 iunie între orele 14-20, vineri, orele 9-13 și 14-20, sâmbătă orele 10-14. Fără pauze de cafea etc. Au fost circa 50 de vorbitori, mulți din diasporă. În sală, sala Dalles, l-am zărit pe Andrei Oișteanu, l-am invitat să ia cuvîntul, să avem și pe cineva din partea Comunității evreiești la microfon. S-a eschivat, a refuzat, pentru ca mai apoi, în „22”, să declare că a participat incognito, căci dacă s-ar fi știut că este în sală o pățea… Un nenorocit!…

Așadar individul care răspunde la numele ANDREI OIȘTEANU, individ cu care mă cunosc bine dinainte de 1990, fiu de kominternist, frate al celebrului Leonte Răutu, unul dintre căpeteniile desantului kazar cu care ne-am pricopsit după 23 august 1944, a fost de față la lucrările simpozionului. Dacă nu mă înșel eu, care conduceam lucrările simpozionului, am și salutat prezența în sală a unor reprezentanți ai comunității evreiești, invitându-i să se înscrie la cuvînt când vor dori. Iar la prima pauză am coborît în sală și m-am dus la Andrei Oișteanu, i-am întins mâna și am repetat invitația: când dorește poate să ia cuvîntul și să spună ce dorește!

Cât a stat în sală m-am tot uitat să văd dacă îmi face vreun semn, că ar vrea să intervină. Nu a făcut niciun semn, a stat cuminte în banca lui, iar apoi, după câteva zile a făcut o relatare în revista „22”, lăudându-se cu curajul său de a veni incognito în mijlocul extremiștilor negaționiști de la Vatra Românească. Cu aprecierea că a avut norocul să nu fie identificat, căci altminteri ar fi pățit-o rău de tot!

Nemernicul de Andrei Oișteanu! Nu s-a rușinat să mintă! Stârpitura!

Are un frate, care mi-era mai simpatic, cât l-am cunoscut înainte de a pleca în America: Valeriu Oișteanu. Când, cu ani în urmă, mi-am arătat preferința pentru Oișteanu cel mic, un coleg participant la discuția pe acest subiect a intervenit cu o dezvăluire interesantă: Valeriu Oișteanu, prin anii 1970, îi propusese unui literat român să fie ajutat să ajungă în Occident, la o mare universitate, unde să-și poată valorifica potențialul creativ excepțional, potențial de care nu se va alege mare lucru dacă rămâne în Țară.

Condiția era ca literatul român să devină …evreu! Toată lumea urma să afle că este de fapt evreu – ceea ce explica excelența sa intelectuală!, iar el să nu nege vreodată această nouă identitate!… Eventual să evite un răspuns clar apelând la celebra replică: nimeni nu este perfect!

M-a pus pe gânduri această relatare. O poveste similară cunoșteam de la răposatul Corneliu Dida, medic excepțional, căruia un student evreu îi făcuse o propunere asemănătoare, tot înainte de 1990. Nu era nicio problemă obținerea pașaportului, studentul evreu era nepotul celui „mai puternic om din România”! Nu, nu de Ceaușescu era vorba, ci de rabinul Mozes Rozen. „Noi suntem o familie de geambași de oameni”, a precizat tînărul haluțim…

Nota bene: Leonte Răutu, după unele informații, a avut un cuvînt decisiv în ședința de partid comunist care a luat hotărîrea tovărășească de a refuza moștenirea lăsată prin testament statului român de către Constantin Brâncuși… A fost cel mai vehement pe acest subiect.

A avut rolul său la revoluția din decembrie, ai cărei autori au complotat prin sălile școlii de partid „Ștefan Gheorghiu” unde Leonte Răutu era rector de încredere al politicii partidului…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *