Rușii încep să creadă că utilizarea inteligentă a armelor nucleare ar putea scăpa omenirea de o catastrofă mondială

Redacția Internațională
Incorect Politic
Iunie 20, 2023

RUSIA ZDROBEȘTE FICȚIUNEA  UCRAINEANĂ ȘI RĂMÂNE FAȚĂ  ÎN FAȚĂ CU IMPERIALISMUL OCIDENTAL

 

Recenta întâlnire franco-germano-poloneză de la Paris, consideră că deși traversează un impas militar, Rusia este țara ce refuză să accepte realitatea, pentru ca negocierile de pace să înceapă cum vor aliații Ucrainei, făcătorii acestui război și al altora.

Catherine Colonna, ministereasa franceză de Externe constată cu surprindere că Federația Rusă nu dă semne că abia așteaptă să se recunoacă învinsă.

Ministereasă după chipul și asemănarea schizofrenicului ei președinte, consideră că Moscova este într-un impas militar și diplomatic. Fără să realizeze caracterul aberant al declarației sale, ministereasa franceză persistă, insistă că Rusia trebuie să țină cont de ”realitate” și să se recunoască învinsă.

Cf. https://www.lesechos.fr/monde/europe/le-davos-russe-transforme-en-estrade-anti-occidentale-1414199

 

Realitatea războiului este cu totul alta decât cea dorită de războinicii occidentali legebetiști și alți săriți de pe fix.

Pe front, situația Ucrainei este catastrofală.

Ucrainienii nu reușesc să treacă de apărarea rusească, mulțumindu-se cu cele câteva cătune oferite de ruși ca momeală.

Forțele de supraveghere NATO sunt cantonate pe linia Baltica-Marea Neagră, aliații ucrainienilor limitându-se la supravegherea electronică a operațiilor militare, aviația ucraineană fiind inexistentă. Marea problemă a Ucrainei este însă lipsa soldaților.

Mobilizarea bărbaților între 18 și 60 de ani, încurajarea mobilizării femeilor rechiziționarea mașinilor particulare nu pot întoaarce soarta războiului.

 

Rușii încep să creadă că utilizarea inteligentă a armelor nucleare, ar putea scăpa omenirea de o catastrofă mondială

https://lesakerfrancophone.fr/en-utilisant-ses-armes-nucleaires-la-russie-pourrait-sauver-lhumanite-dune-catastrophe-mondiale

Articolul profesorului Serghei KARAGANOV (14 iunie) este larg dezbătut de experții rușii în arme nucleare, problema tuturor fiind rolul acestor arme și condițiile lor de utilizare. Profesorul Karaganov este un fost consilier al președinților Boris Elțîn și Vladimir Putin, actualmente șef al Consiliului de Politică Externă și Apărare, important ONG moscovit.

Articolul profesorului Karaganov a stârnit numeroase dispute și controverse. El trebuie citit și studiat integral, cu toată atenția.

 

*

*       *

Rusia, țara și guvernul nostru se confruntă cu o alegere dificilă. Este clar că ciocnirea noastră cu Occidentul nu se va sfârși cum dorim chiar dacă zdrobim Ucraina fără drept de apel, cu atât mai puțin dacă obținem doar o victorie parțială.

Eliberarea completă a regiunilor Lugansk, Donețk, Zaporojie și Kerson va fi considerată victorie la limită. Chiar dacă pentru asta ne-ar trebui un an sau doi, doar eliberarea întregii Ucraine orientale și sudice va fi o victorie adevărată. Chiar și așa, o mare parte din Ucraina ar rămâne cu o populație bine înarmată și ultra-șovină, ceea ce ar însemna să acceptăm o rană sângerândă și complicații ce vor conduce la un nou război. Situația ar fi și mai gravă dacă am elibera toată Ucraina, cu prețul unor mari sacrificii, al distrugerii ei totale și al radicalizării populației, pentru a cărei ulterioară reeducare ne-ar trebui peste un deceniu. Fiecare din aceste opțiuni, mai ales ultima, ar deplasa către Asia centrul spiritual, economic și militar al Rusiei. Ar fi păcat și inutil să rămânem focalizați pe Occident. Teritoriile Ucrainei actuale ne-ar aspira majoritatea resurselor noastre omenești și financiare, ca pe vremea regimului sovietic. Asta ar însemna prelungirea ostilității Occidentului, care va încuraja un război civil deschis contra  noastră.

Profesorul Serghei Karaganov

Eliberarea Estului și a Sudului, capitularea și demilitarizarea restului Ucrainei ar fi o opțiune mai convenabilă, implicând crearea unui Stat-tampon, amical. După Karaganov, un astfel de rezultat nu este posibil fără ca Rusia să zdrobească voința Occidentului de a susține junta militară de la Kiev, forțând pactul NATO să efectueze o retragere strategică.

Cauza principală a crizei ucrainiene și a altor conflicte sau războaie din lume este decadența accelerată a falselor elite conducătoare din Occidentul contemporan. Nu mai puțin, criza ucraineană este însoțită de schimbarea rapidă și fără precedent a echilibrului de putere din lume, în favoarea Chinei, Indiei și Rusiei, țări ce devin polul unui nou impuls economic, al unei noi supremații militare și strategice. Slăbirea și prăbușirea tot mai evidentă a mafiei imperialisto-globaliste îngrozește până și liderii occidentali rezonabili, cazul fostului președinte american Donald Trump.

Occidentul este pe cale de a pierde avantajul său de peste cinci secole, perioadă în care a jefuit bogățiile tuturor țărilor lumii, impunând ordinea politică, economică și dominația culturală sprijinită pe forța armelor. Odată declanșat, războiul parșiv al Occidentului contra Rusiei și a aliaților acesteia nu se poate sfârși nici repede, nici cum se speră în capitalele europene sau ale Americii.

Prăbușirea morală, politică și economică a Occidentului a început la mijlocul anilor 1960. Întrerupt de dispariția Uniunii Sovietice, declinul Occidentului s-a accentuat după dezastrul americano-ocidental din Irak, Siria, Afganistan, după criza economică din 2008. Încercând să reziste seismului politic actual, Occidentul a transformat Ucraina în Stat-marionetă, a înarmat-o și asmuțit-o contra Rusiei, ce se afirmă ca pol politico-militar al lumii non-occidentale, eliberată din robia colonială euro-americană.

Pentru americani, continuă Karaganov, explozia Federației Ruse ar fi minunea ideală, fapt ce ar însemna și slăbirea Chinei, de care SUA și NATO n-ar vrea să se ocupe înainte de lichidarea și definitiva destrămare a Rusiei. Vreme îndelungată am reacționat cu încetinitorul, fără să înțelegem invevitabilitatea confruntării actuale. Conform gândirii politice și militare moderne, ridicând la maxim pragul de utilizare a armelor nucleare, Rusia s-a dovedit imprudentă, fapt ce a îngreunat lansarea actualei Operațiuni Militare Speciale, din Ucraina

Pe de altă parte, în cadrul prăbușirii lor interne, morale și culturale, puterile occidentale au lansat și întreținut moravuri, idei absurde, buruienoase, decadente, care s-au dezvoltat în deceniile de prosperitate și pace, de după anii șaptezeci. În vremea respectivă s-au lansat ideologii anti-omenești precum negarea familiei tradiționale, a patriei și patriotismului, a iubirii normale, între bărbați și femei, a credinței religioase, a idealurilor superioare și a tot ce este omenesc. Actuala filosofie occidentală constă în exterminarea celor ce refuză microcipuirea, vaccinarea, cenzura și îndoctrinarea. Obiectivul imediat al mafiei occidentale este sterilizarea, îmbolnăvirea și reducerea numerică a popoarelor, pentru a le împiedica să reziste în fața imperialismului globalist, tot mai dăunător fiecărui om în parte și omenirii în ansamblul ei.

Între timp, Statele Unite au desfigurat și slăbit țările Europei, reușind să le împingă în confruntarea militară ce va urma după sacrificarea ultimului ucrainian. În confruntarea militară plănuită, ultimii ucrainieni vor fi urmați de ultimii polonezi, ultimii români și alți ultimi europeni, toți sacrificați de mafiile politice din fruntea sau din spatele tuturor guvernelor actuale.

Mafiile din fruntea țărilor europene și-au pierdut reperele de altădată. Panicate de grija păstrării nemeritatelor lor privilegii interne și poziții externe, guvernele europene actuale își mână popoarele la abator. În același timp, acumularea eșecurilor, a gesturilor de neputință le sporește rusofobia, degradarea intelectuală, prăbușirea culturii strategice occidentale, unele guverne europene dovedind o ură anti-rusească mai puternică chiar decât aceea a Statelor Unite.

Majoritatea țărilor occidentale se îndreaptă către un nou comunism monstruos, vicios, sexualo-animalic pe care inconștienții îl numesc totalitarism liberal. Cu timpul, situația se va agrava, deși vor exista perioade de relativă acalmie. Important este că reconcilierea Est-Vest pare aproape imposibilă, valurile de ură și disperare occidentală alimentând catastrofa din fosta Ucraină. Tendința continuă și arată probabilitatea crescândă a unui al treilea război mondial. De altfel, acest război este deja în curs și s-ar putea agrava ca urmare a unui acident, sau datorită incompetenței și iresponsabilității guvernelor mafiote occidentale. Larga utilizare a inteligenței artificiale și robotizarea războiului sporește riscul escaladei involuntare, computerele putând acționa fără controlul mafioților dezorientați, din fruntea armatelor, guvernelor și anumitor ONG-uri.

Situația este agravată de ceea ce putem numi ”parazitism strategic”. În cei peste 75 de ani de pace relativă, europenii au uitat ororile războaielor și nu se mai tem nici măcar de armele nucleare. Tendința de conservare și continuitate a popoarelor a slăbit în lumea întreagă, dar mai ales în Occident. Am studiat istoria strategiei nucleare. Concluzia la care am ajuns este clară, fără să fie științifică. Apariția armelor nucleare l-a pus la grea încercare pe Cel Atotputernic, deja supărat pe omenirea ce a declanșat două războaie mondiale într-o singură generație. Cele două războaie mondiale au costat zeci de milioane de vieți omenești, iar Dumnezeu pare că vrea să ne arate că deși nu credem în existența Iadului noi înșine construim Iadul pe Pământ. Frica de Iad a făcut posibile cele trei sferturi de veac de pace relativă.

Astăzi însă, această frică a dispărut. În termeni inimaginabili înainte de disuasiunea nucleară, cuprins parcă de o turbare disperată, un grup de democrații mafiote occidentale au declanșat un război în vecinătatea supraputerii nucleare care suntem noi, Federația Rusă. Dacă nu ne întoarcem la frica de războiul atomic, omenirea este condamnată.

Unul dintre aspectele problemei este cu ce va semăna lumea pe care bătăliile din Ucraina o decid astăzi. Vom salva lumea cu care suntem obișnuiți, sau vom rămâne printre ruinele radioactive ce vor ucide ultimii dintre supraviețuitorii omenirii actuale. Stopând voința ucigașă a Occidentului de a ne impune agresiunea lui, Federația Rusă salvează deopotrivă întreaga lume de jugul sclaviei ce durează de peste cinci secole. Obligând Occidentul să se pocăiască și să se purifice, forțând mafioții și teroriștii occidentali să renunțe la tendințele lor hegemonice, îi silim deopotrivă să amâne, să evite catastrofa mondială pe care o pregătesc cu nonșalanță. În acest fel, omenirea va beneficia de o nouă șansă de viață și dezvoltare normală. Față de toate cele spuse, iată o propunere de soluție:

Bineînțeles, este vorba de o luptă dificilă. Noi, Rușii, vom fi obligați să rezolvăm problemele noastre interne, să ne debarasăm de mentalitatea occidentalo-centristă, de modul obsolet de gândire în care se complace clasa noastră conducătoare. Fără să vrea, NATO ne ajută să facem curățenie în rândurile, în inimile și în ideile noastre.

Cei peste 300 de ani de cooperare cu Europa ne-au ajutat în orientarea și formarea marii noastre culturi. Nu vom uita ceea ce datorăm Europei. Totuși, a venit să vremea să ne întoarcem la noi înșine, să revenim acasă. Să aruncăm cele nocive sau de prisos, să începem a trăi propriul nostru mod de viață. Recent, prietenii noștri din ministerul Externelor au considerat că Rusia este un Stat civilizațional. Aș adăuga că Rusia este o civilizație a civilizațiilor, deschisă către Nord dar și către Sud, către Vest și către Est. Omenirea actuală se dezvoltă mai ales către Sud, dar și către Nord și Est. Oricare va fi rezultatul confruntării cu Vestul ucrainean, acesta nu trebuie să ne deturneze de la mișcarea noastră strategică internă, care este spirituală, culturală, economică, politică, militară, îndreptându-se către munții Urali, Siberia și Oceanul Pacific.

Va trebui să experimentăm o nouă strategie uralo-siberiană, strategia mai multor puternice proiecte de împlinire spirituală, inclusiv construcția unei a treia capitale în Siberia. Această strategie trebuie integrată în noul vis rusesc. Ea va fi imaginea Rusiei despre lumea către care se îndreaptă. Nu sunt singurul ce afirmă că Statele incapabile de mari proiecte și idei sunt condamnate să dispară.

Istoria e plină de mormintele puterilor ce și-au pierdut busola. Trezirea noastră trebuie să vină de sus. Ea nu trebuie să depindă de imbecilismul și lenea politicienilor de joasă speță. Ea trebuie să corespundă valorilor și aspirațiilor profunde ale popoarelor, trebuie să ne ajute a avansa pe drumul nostru. Elita și conducătorii țării trebuie să formuleze această strategie. În formularea acestei strategii, nicio întârziere nu este posibilă.

Pentru ca acest viitor să devină realitate, trebuie învinsă rezistența forțelor reacționare, încăpățânarea Occidentului decadent și muribund. Dacă nu reușim acest lucru, e aproape sigur că vom fi martorii unui nou război mondial. Va fi, probabil, ultimul război de acest tip.

 

*

*        *

Ajung la partea cea mai dificilă a acestui articol. Putem continua să ne batem încă un an sau doi, chiar trei, sacrificând mii și mii de vieți printre cei mai buni dintre noi, distrugând sute de mii de nefericiții căzuți în capcana tragică numită Ucraina. Victoria Operațiunii noastre Militare Specială trebuie să fie decisivă. Occidentul trebuie forțat să se retragă strategic, să capituleze, să renunțe la tendințele sale de dominație mondială. Occidentul trebuie silit să-și rezolve cum poate propriile sale probleme, să gestioneze cum crede de cuviință criza multiformă pe care o traversează. Occidentul trebuie să învețe a trăii din propriile sale resurse, să termine cu amestecul în treburile interne ale Rusiei sau ale oricărui alt Stat suveran din lume.

Pentru a realiza acest lucru, pentru a învinge Occidentul decadent și degenerat, popoarele occidentale trebuie să aleagă în fruntea lor o adevărată elită, una capabilă să redescopere sensul pierdut al conservării de sine, să înțeleagă că tentativele de epuizare a Rusiei, prin asmuțirea Ucrainei, este contra-productivă pentru oricare dintre popoarele Europei.

Credibilitatea descurajării sau disuasiunii nucleare trebuie restaurată prin coborîrea pragului acceptabil de utilizare a armelor atomice, progresând prudent dar rapid pe scara disuasiunii-escaladă. Primele măsuri au fost deja luate, prin declarațiile președintelui Putin și ale altor conducători, privind, amplasarea armelor nucleare și ale focoaselor respective în Bielorusia, ceea ce sporește eficacitatea luptei forțelor de descurajare strategică a folosirii armelor nucleare. Scara de utilizare a armelor atomice cuprinde multe praguri sau trepte. Am identificat cam două duzini de astfel de trepte. Putem avertiza compatrioții și alți oameni de bună credință cu privire la necesitatea părăsirii domiciliul în caz de prea mare apropiere de eventuale ținte de lovituri nucleare în țările ce susțin direct regimul terorist din Kiev. Inamicii noștri trebuie să știe că suntem gata să lansăm represalii preventive, ca răspuns la agresiunile lor actuale și trecute, evitând astfel catastrofa unui război termo-nuclear mondial.

În repetate rânduri am spus că o bună strategie de descurajare a folosirii armelor nucleare trebuie să reducă riscul unor lovituri nucleare sau alte represalii contra teritoriului nostru. Numai cu un dement la Casa Albă, unul ce detestă propriul său popor, Statele Unite ar putea decide să ne lovească pentru a-i apăra pe Europeni, invitându-ne astfel la represalii ce ar sacrifica de exemplu un ipotetic Boston contra fictivului Poznan¹. Americanii și Europenii vestici sunt perfect conștienți de asta, dar preferă să se gîndească la altele. Prin declarațiile noastre pacifiste, noi înșine am încurajat această neglijență, iresponsabilitate și nonșalanță.

Studiind istoria strategiei nucleare americane am înțeles că după ce URSS a dobândit o bună capacitate de ripostă nucleară, Washington nu s-a mai gândit la vreo lovitură nucleară contra noastră, deși uneori s-a pretat la fanfaronade. Utilizarea armelor nucleare nu s-a preconizat decât atunci când forțele sovietice progresau în Europa occidentală. Cancelarii Helmuth Kohl și Helmuth Schmidt coborau în bunkăre îndată ce se punea problema unor banale manevre militare. Nu ne putem aștepta ca guvernele actuale să fie înlocuite cu altele, responsabile. Asta nu va veni decât după pocăire și purificarea Occidentului, ce va deschide ochii și va renunțarea la anumite ambiții.

Nu ne putem permite să repetăm scenariul ucrainian. Un sfert de secol n-am fost ascultați când am avertizat că avansarea NATO către Est înseamnă război. Am încercat să negociem, să temporizăm lucrurile, ceea ce ne-a condus la gravul conflict actual. Astăzi, prețul indeciziei noastre este mult mai mare decât ar fi fost în urmă cu douăzeci sau douăzeci și cinci de ani.

Ce se va întâmpla dacă guvernele occidentale actuale refuză să dea înapoi? Nu este exclus ca unele dintre ele să-și fi pierdut mințile și reflexul de conservare, în care caz va trebui să lovim un grup de ținte dintr-un număr de țări, pentru a băga mințile în capul celor ce le-au pierdut.

Din punct de vedere moral, această decizie este teribilă, căci este vorba de utilizarea armei lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că ne-am condamna la o mare pierdere spirituală. Totuși, dacă nu luăm această decizie, nu numai Rusia riscă să piară, întreaga civilizație omenească fiind amenințată cu dispariția. Alegerea trebuie s-o facem noi, pentru noi înșine, chiar dacă prietenii și simpatizanții noștri nu ne vor susține într-o primă instanță.

Dacă aș fi chinez, n-aș dori sfârșitul abrupt și decisiv al conflictului actual, căci asta i-ar face pe americani să dea înapoi, concentrându-și forțele în vederea bătăliei decisive, fie direct, fie în sensul tradiției Sun Tzu, forțând inamicul să dea înapoi fără să lupte. Tot așa, dacă aș fi chinez m-aș opune utilizării armelor nucleare, pentru că înfruntarea la nivel nuclear ar însemna invitarea Chinei într-o zonă în care, deocamdată, ea este insuficient de puternică. În plus, o acțiune decisivă n-ar fi conformă filosofiei politicii externe chinezești, care mizează pe factorul economic, acumularea puterii militare și evitarea confruntării directe. Dacă aș fi chinez mi-aș susține aliatul procurându-i cele necesare, fără să mă amestec direct în conflictul lui. Poate nu-i înțeleg prea bine pe chinezi, atribuindu-le motivații ce le sunt străine. Dacă Rusia va utiliza arme nucleare, oficial China o va condamna. Nu mai puțin însă, China s-ar bucura dacă reputația și poziția Statelor unite ar fi serios atinse.

Cum am acționa noi înșine dacă Pakistanul ar ataca India, sau dacă aceasta ar ataca Pakistanul? Am fi scandalizați, indignați, contrariați că tabu-ul nuclear a fost încălcat, am ajuta victimele și ne-am modifica doctrina nucleară în consecință. Pentru India și alte țări din cadrul majorității mondiale, inclusiv cele ce dispun de arme nucleare (Pakistan, Israel), utilizarea acestora este inacceptabilă, din motive geostrategice și morale. Dacă aceste arme sunt utilizate cu succes, ideea că ele nu trebuie niciodată să fie utilizate ar fi calea cea mai scurtă către un Armaghedon nuclear, în care caz tabu-ul nuclear ar fi devalorizat. Ar fi puțin probabil ca noi să câștigăm rapid vreo simpatie, chiar dacă numeroși locuitori din Sud ar fi satisfăcuți că am învins vechii lor inamici, care i-au exploatat, jefuit și vreme îndelungată, impunându-le o cultură străină.

La urma urmelor învingătorii nu sunt judecați, iar salvatorii sunt omagiați și preaslăviți. Cultura politică a Europei occidentale nu-și mai amintește, dar restul Europei n-a uitat modul cum noi am ajutat pe Chinezi să se elibereze de brutala ocupație japoneză, iar coloniile occidentale să scape de jugul colonial. Dacă aceștia nu vor înțelege totul de la început, ei vor fi totuși incitați să deschidă ochii și să înțeleagă ce se petrece. Fără măsuri extreme, fără a le sili să bată în retragere este puțin probabil că vom reuși să câștigăm și să păstrăm bunăvoința Statelor inamice. După câțiva ani am  deveni baza de rezervă a Chinei, susținând-o în lupta ei contra Statelor Unite, după cum, în prezent, ea însăși este baza noastră de aprovizionare și ne ajută în Operațiunea Militară Specială din Ucraina. În acest caz, marele război mondial ar putea fi evitat, l-am putea câștiga împreună, fără luptă, atât în interesul nostru comun cât și în interesul popoarelor și țărilor occidentale. În acest caz, cum necum, Federația Rusă și restul omenirii ar traversa Valea Plângerii, ar face sacrificiile necesare pentru atingerea viitorului care va da țărilor și popoarelor posibilitatea construirii propriului lor destin, plus destinul comun ce ar unii întreaga lume.

________________________

1. Actualul oraș polonez Poznan este fostul oraș german Posen, capitala Posnaniei, provincie a Prusiei, atribuită Poloniei după al II-lea Război Mondial. Terminarea războiului actual din Ucraina va face posibile unele schimbări teritoriale în Europa, Polonia urmând să se deplaseze mai către locul ei istoric, către Est. Într-un fel sau altul, o astfel de deplasare va cunoaște și România.

 

Profesorul Serghei Karaganov este președintele de onoare al Consiliului de Politică Externă și Apărare al Federației Ruse, rectorul Școlii Superioare de Economie (HSE) din Moscova. Articolul a fost preluat de pe Saker Francophone și tradus de Radu Sterescu.