Home / Articole Promovate / Povestea Birtașului Care i-a Răzbunat pe Machedoni

Povestea Birtașului Care i-a Răzbunat pe Machedoni

Incorect Politic
Octombrie 15, 2019

 

Povestea Birtașului Care i-a Răzbunat pe Machedoni

Preluat de pe EVZ:

Povestea birtașului care a vrut să-i răzbune pe machedoni.

Achitare de răsunet într-un dosar de asasinat politic

Albano-românul Dumitru Christea îl înjunghia pe 4 septembrie 1915, pe strada Doamnei din Bucureşti, pe un cunoscut grecoman, Iani Papaianis Spiţerul, ca răzbunare pentru masacrele comise la Coriţa asupra românilor şi albanezilor naţionalişti în martie 1914.

Crimele pe care le pedepsea Christea fuseseră săvârşite, potrivit revistei Tribuna albano-română apărută în februarie 1916, de ofiţeri greci, instigaţi de arhiereul Ghermanos, care era secondat de grecomanii din Coriţa în frunte cu Iani Papaianis Spiţerul.

Cauzele atentatului din strada Doamnei le descrisese Mircea dela Mare, un publicist român care pentru a-i cunoaşte mai bine pe aromâni şi albanezi se înrolase ca voluntar în armata albaneză în vara lui 1914 colindând tot Epirul şi mare parte din Albania şi Macedonia, după ce servise mai înainte în legiunea garibaldienilor pentru eliberarea Cretei, într-o broşură intitulată „Un popor care se stinge”. Cartea lui Mircea dela Mare a fost pusă, de apărare, la dispoziţia magistraţilor care au participat la procesul lui Christea.

„Din Macedonia şi Albania vin numai criminali”

Acuzatorul public a fost procurorul Octav Leka, a cărui familie se trăgea din Epir.

Spre nemulţumirea comunităţii albano-române, el a calificat fapta lui Dumitru Christea ca o crimă ordinară şi a cerut juraţilor un verdict de condamnare „spre a pune Ţara românească la adăpostul unui teatru de atentate, scoţând în evidenţă celelalte omoruri, care s-au comis până în prezent pe teritoriul României de către balcanici, calificându-le ca acte crude de răzbunare”. Cu aceeaşi ocazie, Leka a respins titulatura de ţară balcanică ce i se dădea României, susţinând că ţara noastră nu are nimic comun cu Balcanii şi că „rău s-a procedat din partea guvernanţilor români, care au inventat conaţionali în Macedonia şi Albania, de unde vin numai criminali de teapa lui Dumitru Christea”.

Procurorul, potrivit revistei Tribuna albano-română, „a stârnit o nemulţumire generală, mai ales că a susţinut că la spatele lui Dumitru Christea trebuie să fie oarece asociaţii secrete, conduse de oameni din Macedonia şi Albania, care în aparenţă, deşi au alte ocupaţii, dar în fond nu fac altceva, decât organizează astfel de crime ordinare, sub masca de atentate politice, abuzând de prea marea libertate a ţării româneşti şi în special de indulgenţa juraţilor.

În treacăt pomeneşte de crima unui bulgar în contra martirului Mihăileanu, de aşa-zisele atentate politice ale macedoromânilor contra grecilor şi vice-versa, terminând cu atentatul turcului Regep contra englezilor: fraţii Boston”.

Atacatorul ţinea un birt

Venind rândul apărării, a luat cuvântul avocatul Sever Al. Paraschievici, fost preşedinte al Asociaţiei Studenţilor din Bucureşti, care a scos în relief calităţile de luptător ale lui Dumitru Christea, stabilit în ţară încă din 1908, unde a fost un om cinstit şi şi-a văzut de treburile sale.

Când s-a declarat independenţa Albaniei, se dusese ca voluntar la Coriţa, „unde i-a fost dat să vază masacrele comise de către antarţii epiroţi sub conducerea ofiţerilor greci, care masacre au fost puse la cale de către arhiereul grec Ghermanos, având ca prim sfetnic pe Iani Papaianis Spiţerul”.

Fiind forţat să părăsească a doua oară Coriţa, ocupată din nou de armata greacă în iulie 1914, Christea s-a oprit la Durazzo, unde s-a înrolat voluntar în grupul românilor conduşi de căpitanul Christescu.

Aceştia aveau să părăsească Albania împreună cu suveranul ţării, prinţul Wilhealm de Weid, nepotul Reginei Elisabeta a României. Aşa a ajuns Christea din nou în Bucureşti, ca să-şi vadă de birtul lui pe care îl ţinea în asociere cu un alt compatriot.

„Adresându-se juraţilor, dl. Paschievici are satisfacţia să ghicească, că după argumentele aduse, este sigur că nu mai văd în faţa lor pe criminalul ordinar Dumitru Christea, ci pe patriotul luminat şi cinstit, care, văzând prin ziare că Iani Papaianis a fost somat să părăsească Bucureştiul – ca unul ce făcea propagandă ca să rămâie Regiunea Coriţei pentru totdeauna anexată Greciei şi nicidecum Albaniei independente, cum se fixase la conferinţa de la Londra – la care somaţie acest grecoman periculos ceruse concursul cumnatului său, ca să fie bătut tânărul Pema, văr cu acuzatul de azi, dânsul, neputând suporta această insultă şi aducându-şi aminte de amestecul lui Iani Papaianis în masacrele de la Coriţa, în contra fraţilor Balamace şi câtorva naţionalişti albanezi, n-a stat la îndoială ca să-şi răzbune pe compatrioţii săi, cu care de altfel declară cu n-avea nicio legătură de rudenie”, consemna Tribuna albano-română.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *