Legea lui Vexler instituie Crima de Gândire

Incorect Politic
Ianuarie 5, 2025

Legea lui Vexler instituie Crima de Gândire

Via RăzboiulInformațional:

 Legea lui Vexler este o lege liberticida care va readuce cenzura după 35 de ani de la căderea regimului comunist. Ea va avea ca efect imediat scoaterea din circuitul librăriilor şi bibliotecilor a cel puţin câteva mii de cărţi şi totodată va duce la interzicerea a cca 150 de personalităţi marcante ale culturii naţionale. Vorbim de o serie de aspecte puţin cunoscute publicului larg care corelate cu noile prevederi introduse de PL-x 168/2025 (Proiectul legii lui Vexler) va duce la excluderea din spaţiu public a numeroase personalităţi marcante ale culturii naţionale în frunte cu: Nicolae Iorga, Mihai Eminescu, Octavian Goga, Nicolae Paulescu, Mircea Eliade punând în pericol propăşirea culturală şi spirituală a naţiunii romaneşti dar şi a numeroase minorităţi conlocuitoare. Noile modificari introduse de Silviu Vexker urmaresc să anuleze orice dezbate pe anumite teme de interes cultural şi istoric impunând a priori cercetătorilor şi istoricilor o anumită viziune asupra unor evenimente din istoria recentă a României.

„Legea lui Vexler” aduce CENZURA

 Sub pretextul combaterii urii, Parlamentul a adoptat recent cea mai dură, punitivă și represivă lege emisă în România de la instaurarea regimului comunist în 1945 și până în prezent. Este vorba despre numita „Lege a lui Vexler”, cea mai gravă amenințare la adresa drepturilor cetățenești câștigate cu greu în ultimele decenii, o lege care semnaleaza intoarcerea catre un trecut totalitar,

  Întreaga justificare a legii se bazează pe afirmația, nedemonstrată că în mediul online a crescut “discursul instigator la ură”, discurs promovat conform expunerii de motive a proiectului legii de conturi care activează sub acoperirea anonimatului (deci conturi false, despre care recent au aparut informatii ca ar fi coordonate de fabricile de troli din Federatia Rusa).

 Pentru activitatea acestor conturi anonime, cetăţenii României care respectă legea şi activeaza corect in mediul online, vom fi supuşi în mod injust la numeroase restrângeri de drepturi. Paradoxal PL-x 168/2025 nu a adus nici-o singură prevedere care să îşi propună să combată conturile false (“rusesti”) din online care promovează discursuri xenofobe, rasiste şi antisemite semnalate de “Expunerea de Motive” a legii. Practic PL-x 168/2025 nu a adus nici o măsură împotriva cauzei care ar fi generat necesitatea existenţei sale.

Ambiguitatea termenilor menita sa promovezi confuzia juridică

 Pentru prima dată de la cunoscutele decrete comuniste din perioada 1945–1948, se ajunge la interzicerea unor cărți, iar în același timp sunt puse la index o serie de mari personalități culturale și științifice, precum: Nicolae Iorga, Octavian Goga, Nicolae Paulescu și chiar Mihai Eminescu. Cultul acestor figuri remarcabile se dorește interzis, iar memoria lor, ștearsă din conștiința colectivă. În acest sens, legea lui Vexler impune interzicerea statuilor, denumirilor de străzi, plăcilor comemorative și altor forme de omagiere publică dedicate acestora colifei.

 Legea conține o serie de termeni extrem de vagi, interpretabili și lipsiți de claritate juridică — precum „ură”, „fascist”, „legionar” — termeni care pot fi instrumentalizați pentru a condamna persoane la pedepse de până la 10 ani de închisoare. Se încalcă astfel în mod flagrant principiul proporționalității sancțiunii cu fapta, întrucât asemenea pedepse sunt, în mod uzual, rezervate unor infracțiuni cu un grad de pericol social extrem, cum sunt traficul de ființe umane, traficul de droguri sau cel de armament.  Ambiguitatea termenilor („promovare”, „cultul persoanelor”, „transmiterea de idei”, „susținere”) sporește neclaritatea aplicării legii și deschide calea abuzurilor.

 Un principiu de bază al unui stat de drept este că legea trebuie să fie clară şi neinterpretabilă, în aşa fel încât cetăţeanul să ştie care sunt limitele pe care nu are voie să le încalce. Legea lui Vexler vine cu o avalanşă de formulări ambigue şi de termeni vagi făcând imposibil pentru un autor care ar dori să scrie o carte, un studiu, un articol de presă despre anumite subiecte controversate, să înteleagă care este linia de demarcare spre a nu fi acuzat de “promovare”, “apologie”, “promovarea unor ideii”. Aceste aspecte aduc o gravă atingere dezbaterii ştiinţifice.

Legea lui Vexler 10 ani de temnita grea…

 Pedepsele de până la 10 ani de închisoare, introduse de legea lui Vecler, au și o dimensiune politică evidentă. O astfel de sancțiune permite autorităților dispunerea arestului preventiv pe o durată de până la 30 de zile pentru persoanele acuzate ( de ex: o postare in online). Această măsură nu poate fi aplicată în cazul unor infracțiuni minore, dar creșterea pedepsei oferă posibilitatea încarcerării preventiv-până la proces — inclusiv în cazul celor care exprimă simple opinii în mediul online.

 Legea dublează pedepsele în cazul în care fapta este comisă online, ceea ce duce la o discriminare vădită între persoanele care exprimă aceeași idee printr-un mijloc fizic (ziar, revistă) și cele care o fac digital (postare, distribuire). La infracţiunile comise online legea nu distinge între creatorul de contiunut şi cel care l-a distribuit pasiv.

 Un alt aspect grav al legii este eliminarea amenzilor contravenționale, care în forma anterioară a legislației erau prevăzute aproape la fiecare articol, și înlocuirea acestora cu sancțiuni ce implică interzicerea unor drepturi fundamentale. Această modificare elimină de facto și posibilitatea unei sancțiuni mai blânde. În sistemul de drept, atât intern cât și internațional, este consacrat principiul non bis in idem — nicio persoană nu poate fi sancționată de două ori pentru aceeași faptă. Prin urmare, o amendă contravențională reprezenta o formă de închidere a acțiunii penale. Eliminarea acestei opțiuni face ca orice persoană acuzată să poată fi direct trimisă în judecată penală, fără alternative legale mai blânde (riscând pana la 10 ani).

 În acest sens se constată că Legea lui Vexler în loc să urmărească îndreptarea şi reabilitarea persoanei vinovate, doreşte condamnarea persoanei la pedepse mari, de până la 10 ani de puşcărie. Legea mai urmareste si “interzicerea unor drepturi” in acest caz este vorba cel mai probabil de “dreptul de a alege si de a fi ales”, fapt ce ne sugereaza ca legea va fi instrumentalizata pentru a lovi intr-un anumit segment electoral.

 Legea lui Vexler si Interzicerea unor cărți

 Pentru prima dată după căderea comunismului, un text legislativ interzice explicit cărțile. Legea din 2025 merge mai departe decât legea comunistă și extinde interdicțiile și asupra textelor, a articolelor de presă și a documentelor de arhivă.

 Dacă vechile reglementări (OUG 31/2002 și Legea 217/2015) includeau în categoria materialelor de propagandă fascistă sau antisemită doar drapele, insigne și embleme, noua lege adaugă la această listă: fotografii, texte, articole, cărți și documente. După care este condamnată punerea la dispoziția publicului „în orice mod” a acestor materiale. Legea practic (re)instituind cenzură.

 Aceasta reprezintă o tentativă clară de limitare a accesului liber la cultură (Art.33), de încălcare a libertății de exprimare și de instituire a unei forme de cenzură, în ciuda faptului că Art. 30 din Constituția României interzice expres orice formă de cenzură.

 Consecința directă va fi instaurarea autocenzurii: librării, biblioteci, anticariate vor evita anumite titluri, periodice sau broșuri pentru a nu risca plângeri penale și acțiuni în justiție. Se prefigurează, astfel, reinstaurarea unor „fonduri secrete” de tipul celor marcate cu „S” din perioada comunistă, accesibile doar în condiții speciale și cu autorizații, fapt inacceptabil într-un stat democratic.

Déjà vu – Silviu Vexler

 În acest context, este relevantă broșura „PUBLICAȚIILE INTERZISE PÂNĂ LA 1 MAI 1948”, prin care guvernul comunist, instalat cu sprijinul tancurilor sovietice, urmărea interzicerea publicațiilor „fasciste, legionare, rasiste și xenofobe”, ducând la scoaterea din circulație a nu mai puțin de 7.694 de titluri. Motivația oferită atunci de autoritățile bolșevice seamănă izbitor cu justificările legii actuale:

„Odată cu lichidarea regimului fascist din România s-a pus problema lichidării tuturor moștenirilor pe care acesta le lăsase în urma sa. Una dintre cele mai grele moşteniri era aceea a enormei cantități de material tipărit propagandistic. […]

[…] lupta pentru curăţirea sectorului cultural de toate aceste publicaţiuni fasciste sau pro-fasciste, publicaţiuni care în fond caută să apere şi să justifice exploatarea omului de către om, nu va lua sfârşit decât atunci când ele nu vor mai exista decât în câteva biblioteci oficiale, documentare, unde istoricii viitorului vor avea prilejul să studieze epoca cea mai neagră din istoria modernă a omenirii – epoca imperialismului monopolist şi a crimelor sale împotriva umanităţii.” a se vedea: Decretul-Lege 364/1945

 Trebuie reţinut că în 1948 o lege cu prevederi similare (interzicerea distribuirii materialelor care conţineau idei: fasciste, legionare, rasiste şi xenofobe) ducea la interzicea a 7.694 de titluri. Nu doar că vechea lista se aplică din nou dar ea ar trebui îmbunătăţită cu undeva în jurul a 4.500 de titluri apărute în perioada 1990 – 2025. Rezultatul halucinant ar fi în jur a 12.000 titluri interzise.

 Chiar înainte de adoptarea legii de către Senat, în societate au apărut deja semnale clare de cenzură. Festivalul Bookfest 2025 a anunțat că anumite subiecte nu vor mai putea fi abordate sau expuse publicului în cadrul târgului (prevedere care exista si in anul precedent dar in 2025 a fost anuntata explicit).

Anticariatul Artmark a fost acuzat că a vândut un portret al liderului legionar Horia Sima, Ziarul Adevarul publicand articolul: >Artmark, criticată după ce a scos la licitație portretul lui Horia Sima: „Totul pentru bani”<  (VRZI AICI).

 La Iași, o casă de licitații s-a confruntat cu o plângere penală pentru punerea în vânzare a unor ziare interbelice. Plângerea a fost extinsă și asupra celor care au comandat online respectivele materiale. Astfel, accesul la cultură este grav îngrădit, iar articolul 30 din Constituție — care garantează libertatea de exprimare și interzice cenzura — este încălcat flagrant. (VEZI AICI)

 Prin faptul că legea incriminează punerea la dispoziția publicului „în orice mod” a acestor materiale va duce la abuzuri şi la condamnarea a unor persoane care au distribuit cărţi inclusiv a unor autori care au distribuit propriile cărţii. Deşi legea prevede o derogare prin care nu ar fi incriminate anumite acţiuni dacă sunt făcute în interes cultural apare întrebare de ce mai sunt incluse cărţile în categoria materialelor suprimate? Recent chiar Germania a permis publicarea cărţii Mein Kampf constatând că punerea în discuţie a unor idei chiar nocive este mai folositoare pentru societatea decât cenzurarea acestor idei şi crearea mirajului fructului interzis.

Interzicerea a numeroase lucrari din patrimoniu universal

 Un aspect îngrijorător este că legea nu specifică nicăieri că restrictile impuse se referă doar la autorii români, astfel legea odată promulgată se poate aplica asupra oricărui material video, sau tipărit, din patrimoniu universal. Trebuie avut în vedere că varianta comunistă a legii a început de la a interzice câteva lucrări legionare, sau din perioada Mareşalului Ion Antonescu şi a sfârşit a include opere din Dostoievski sau Winston Churchill.

 În Statele Unite a existat recent o controversă legate de anumite stereotipuri rasiale prezente în anumite lucrări precum Coliba Unchiului Tom (Uncle Tom’s Cabin), sau în filme precum Pe aripile Vântului (Gone with the Wind), interzicerea acestor lucrări nu s-a putut realiza deoarece ar fi intrat în contradicţie cu Primul Amendament al Constituţiei US. România nu are o legislaţie la fel de protectivă la acest capitol, numeroase opere clasice internaţionale riscând să fie scoase din circuitul public .

 Printre cărţile din patrimoniul universal care ar putea să fie interzise putem enumera: Harper Lee – Să ucizi o pasăre cântătoare /To Kill a Mockingbird (1960), Mark Twain – Aventurile lui Huckleberry Finn / Adventures of Huckleberry Finn (1884), William Golding – Împăratul muștelor /Lord of the Flies (1954), Roald Dahl Fabrica de ciocolată/ The Chocolate Factory (1964).

 Printre operele cinematografiei universale care ar putea intra sub incidenta legii lui Vexler putem enumera: Pe aripile vântului /Gone with the Wind (1939); Mic dejun la Tiffany /Breakfast at Tiffany’s (1961); Cântecul Sudului/Song of the South (1946); Nașterea unei națiuni/The Birth of a Nation (1915).

Corifeii culturii românești interziși de Legea lui Vexler

 O altă modificare făcută la vechea lege este schimbarea definiției de „criminal de război” în „infracțiuni de război” fapt care mărește foarte mult caracterul restrictiv al legii. Dacă prima variantă a legii încrimina apologia adusă persoanelor condamnate în instanțe de “crime de război” nouă varianta a legii condamnă apologia adusă celor care au comisie “infracțiuni de război”. Se poate ajunge la o situație ridicolă în care pot fi incriminaţi toţi cei care vorbesc în public de personaje care în timpul stării de război ar fi comis o paletă foarte mare de infracțiuni de la furtişaguri mărunte, la încărcarea unor ordine, sau dezertare. Nu este exclus ca pedepsele dispuse de instanțe celor care au adus laude unor persoane condamnate în trecut pentru “infracțiuni de război” să depăşească cu mult pedeapsa dispusă în timpul stării de război persoanei în cauză, acuzată de “infracțiune de război”.

 Deoarece în România necunoașterea legii nu scuză infractorul („Ignorantia legis neminem excusat„) se poate ajunge la situații în care o persoană care a vorbit apreciativ de un personaj istoric, despre care să nu fi existat la acel moment informatii că în timpul războiului a fost acuzat de furtul unei găină sau al uni ou, să fie incriminată pentru promovarea unui “infractor de război”. În acest caz vorbim de o pedeapsă de cinci ani de pușcărie.

Interzicerea a peste 100 de personalități.

 Legea mai echivalează crimele împotriva umanităţii cu persoanele care au făcut parte din conducerea unor organizații extremiste definite de lege ca: fasciste, legionare, rasiste, xenofobe. Dincolo de faptul că termenii „fascist” sau „legionar” (ca persoana nu ca organizatie) nu sunt definiți în lege, se ajunge la condamnarea unei întregi categorii de persoane care nu au fost niciodată condamnate de nici o instanţă. Practic se ajunge la condamnarea unor persoane la 70 – 80 de ani de la comiterea presupusei fapte, faptă care la data respectivă nu era incriminată şi nici nu a fost incriminata până la prezenta lege. Practic justiţia română va fi pusă în situaţia bizară în care se va lupta cu persoane decedate care nu mai au cum să îşi apere imaginea. Fapt care va duce la încălcarea drepturilor persoanelor decedate, care în legislaţia românească se bucură de o serie de drepturi, inclusiv dreptul la imagine.

 În acelaşi timp vorbim şi de retroactivitatea legii aplicată unor persoane decedate de foarte mult timp fără nici o delimitare clară cronologică. În fapt legea condamnă o serie de personalităţi precum: Nicolae Iorga, Nicolae Paulescu, Octavian Goga, pentru fapte care nu erau condamnate de lege în timpul vieţii acestora. Faptul că legea nu stabileşte nici un fel de limite cronologice poate duce cu uşurinţă la extinderea aplicării restrictive a legii la personalităţi din perioade istorice diferite precum: Mihai Eminescu, Dimitrie Cantemir şi chiar Mihai Viteazul.

 În perioada romantică de renaştere naţională ce a urmat unor evenimente cu puternic impact emoţional, evenimente precum: obţinerea Independenţei (1877), Proclamarea Regatului (1880) sau Marea Unire (1918-1920), au existat în rândul elitelor o serie de manifestări naţionaliste care astăzi ar putea fi uşor catalogate ca: extremiste, rasiste, xenofobe. Astfel putem uşor ajunge la interzicerea celei mai mare părţi a intelectualităţii antebelice şi interbelice. Vorbim de evenimente istorice irepetabile care trebuiesc încadrate în perioada istorică respectivă şi explicate ca atare şi nu judecate după perceptele morale actuale…

 Referitor la intelectualii vizați, trebuie reamintit că, într-un context istoric irepetabil, unii dintre ei s-au poziționat împotriva acordării de drepturi civile evreilor, sau împotriva greco-bulgărimii, sau austro-ungarilor şi au activat în organizaţii care aveau astfel de obiective. În loc să explicăm contextul politic, legea pune semnul egal între conducătorii unor organizații naționaliste — care, potrivit actualelor standarde, pot fi considerate xenofobe — și criminalii de război, închizând astfel orice posibilitate de analiză istorică.

Putina Istorie …

 Aici ar trebui să amintim de exemplu că marele istoric Nicolae Iorga a înființat la anul 1895 „Alianța Antisemită Universală”, iar la anul 1910 „Partidul Naționalist Democrat”, amândouă au fost la data respectivă organizații cu caracter antisemit și xenofob. Iorga în acest caz făcând parte din conducerea acestor organizaţii alături de profesorul A.C Cuza. In 1938 Iorga este cooptat in conducerea „Frontul Renașterii Naționale” (FNR) organizatie fascista condusa de regere dictator Carol II.

 Octavian Goga a fost cofondator la „Partidul Național Creștin” organizație care și-a asumat un discurs antisemit. Și nu în cele din urmă profesorul Nicolae Paulescu descoperitorul insulinei a făcut parte din conducerea organizației „Liga Apărării Naționale Creștine” — filiala din București, organizaţia având centrul la Iași — organizație care de asemenea a avut un discurs virurent antisemit.

 Legea nu exclude ca acest caracter punitiv să se extindă până la generaţia lui Mihai Eminescu, acesta a înființat și condus Societatea Carpații care se opunea puternic greco-bulgarimnii dar și muscalilor, austriecilor sau evreilor, acestea putând fi astăzi considerate ca atitudini xenofobe.

 Putea ajunge să vorbim chiar de interzicerea lui Dimitrie Cantemir sau chiar Mihai Viteazul, acuzat și el că ar fi fost un „mare antisemit”. Astfel la sfârşitul secolului XIX-lea un evreu, dr. E.Schwazfeld, publică broşura intitulata „Măcelul evreilor sub Mihai Viteazul al Munteniei şi Aron Voda al Moldovei”, unde îl acuză pe Viteazul de antisemitism, mai concret la 13 noiembrie 1594 Mihai Viteazul ucide creditori turco-levantino-armeno-evrei, împreună cu garnizoana otomană cantonată în principate. Dr. E. Schwarzfeld îl acuză pe Viteazul că practic ar fi fost “antisemit” deoarece, cand i-a omorat pe toti ceilanti nu a găsit o modalitate să facă o excepţie pentru evrei.

Faptul că legea nu are nici un fel de demarcaţii cronologice de genul: „organizaţii care au activat între 22 iulie 1941 şi 23 august 1944” (pe durata participării României la al doilea război mondial de partea Germaniei Naziste) poate duce la includerea în lista personalităţilor interzise a lui Vlad Dracu (tatăl lui Vlad Tepes) care a făcut parte din organizaţia „Ordinul Dragonilor” organizaţie cu caracter clar „xenofob” care promova lupta împotriva musulmanilor şi “apărarea creştinismului”.

Despre Miscarea Legionară

 Problemă majoră apare prin includerea legionarismului în această listă. Mişcarea Legionară era o organizaţie parţial descentralizată care punea mult accentul pe autonomia locală. Organizaţia de baza era “Cuib” avea o structură formată din 3-12 membri care se aflau sub conducerea unui “Şef de Cuib”, atunci când membrii îşi însuşeau educaţia, cuibul “roia” şi fiecare membru ajungea să îşi întemeieze propriul cuib. Prin acest proces o bună parte din membrii Mişcării ajungeau la un moment dat “Şefi de Cuib”. Conform legii aceştia au făcut parte din “conducerea organizaţiei” vorbim de câteva zeci de mii de persoane incriminate în grup fără un proces echitabil.

 Printre aceştia avem mai mulţi intelectuali de top de la Acterienii, la Ernest Bernea, la Mircea Eliade, Constantin Noica, Nichifor Crainic şi Radu Gyr. La aceştia putem adăuga figuri de top ale rezistenţei anti-comuniste inclusiv legionari care au colaborat cu NATO şi au fost paraşutaţi aici de aviaţia militară a Statelor Unite (precum grupul Golea). Totul post-factum şi în lipsa unor condamnării reale. Paradoxal, legea incriminează partenerul strategic Statele Unite cât şi alianţa militară NATO care au colaborat cu Mişcarea Legionară în perioada 1948 – 1953 perioada în care Aviatia Militară a Statelor Unite au paraşutat mai multe echipe de legionari pregătiţi la bazele NATO din Franţa. Practic Legea lui Vexler incriminează NATO şi Statele Unite că au colaborat cu nişte “fascişti” criminali.

În vara anului 2024 BOR a canoniza trei preoți care în interbelic au avut certe afinități legionare sau etniciste astfel se poate ajunge la încărcarea libertăţii religioase, cei trei nu se fac vinovaţi decât de simpatii legionare, la fel ca alţi 1 milion de romani din interbelic. Legea lui Vexler pare a da semnalul unor viitoare persecutii religioase.

Recunoașterea deciziilor instanțelor bolșevice:

Legea lui Vexler (Articolul 2, literele c) legiferează recunoaşterea deciziilor instanţelor comuniste din perioada în care țara se afla sub ocupaţia armatelor roşii stabilind un precedent periculos.

Conform Legii Nr. 312 din 24 aprilie 1945 Art. 1) Litera a) Erau consideraţi criminali de război toţi cei care: „Au hotărât declararea, sau continuarea războiului contra Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice şi Naţiunilor Unite”. Nu este vorba de infractinui de genocid, violuri, crime URSS considera „crima de razboi” lupta dusa impotriva sa. Aici trebuie precizat ca la aceasta categirie se incadreaza si Mircea Vulcanescu si Radu Gyr acuzayi ca au dus rasvoi cu URSS.

Dar între timp Pactului Ribbentrop-Molotov a fost declarat nul ab initio atât de URSS cât şi de România şi recent chiar şi de Uniunea Europeană, decizia de atacare a URSS nu mai poate fi considerată “Crimă de Război”.

Declaraţia Parlamentului României privind Pactul Ribbentrop-Molotov

 În data de 24 iunie 1991 Parlamentul României emite o Declaraţie privind Pactul Ribbentrop-Molotov şi consecinţele acestuia pentru ţara noastră, declaraţie Publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 136 din 27 iunie 1991. În Declaraţie se precizează următoarele:

„În consecinţa, în numele poporului român, Parlamentul condamnă acest pact ca fiind ab initio nul şi neavenit. Tot astfel trebuie să fie considerată şi consecinţa directă a acestor înţelegeri secrete dintre Stalin şi Hitler – Notele ultimative ale Guvernului sovietic din 26 şi 27 iunie, urmate de ocuparea cu forta la 28 iunie 1940 a Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Tinutului Hertei, împotriva voinţei populaţiei din aceste străvechi teritorii româneşti, acţiune care a reprezentat o încălcare brutală a suveranităţii, independenței şi integrităţii teritoriale a României.”

Silviu Vexler, prin legea sa îşi propune să reabiliteze deciziile instanţelor comuniste, nesocotind faptul că în acest moment pactul Pactul Ribbentrop-Molotov este repudiat la nivel internaţional, iar astăzi legislaţia internaţională nu considera simpla declarare a unui război ca o “crimă de război”. Doar Uniunea Sovietică considera simpla declarare a războiului contra să drept “o crimă de război” şi prin urmare astăzi doar România îşi propune să perpetueze aceasta aberaţie.

Ștergerea memoriei

 Se va ajunge la interzicerea a sute, poate chiar mii de statui şi placi comemorative, punând în pericol păstrarea identităţii culturale şi spirituale naţionale, garantată de Art

33 din Constituţie. Totodată, în acest moment în România funcţionează mai multe zeci de Asociaţii, Fundaţii, Editurii, Instituţii care poartă numele unor personalităţi (Iorga, Goga, Blaga, Eliade) care ar putea fi incriminate prin noua lege. Este vorba de organizaţii şi persoane fizice (membrii) care nu au încălcat legea până în prezent şi care s-ar trezi peste noapte că riscă o sancţiune penală. Astfel am putea chiar vorbi de încălcarea principiului neretroactivităţii legii (Art 7 din Constituţie), dar şi al dreptului la libera asociere ( Art 40).

Printre instituţiile și festivalurile care ar putea fi interzise de lege amintim: Institutul Nicolae Iorga din Bucureşti, Biblioteca Octavian Goga din Cluj, Liceu Blaga din Bucureşti, Liceul „Mircea Eliade” din București, a Colegiul Național „Mircea Eliade” din Sighișoara, a Colegiul Național „Mircea Eliade” din Reșița, Spitalul MAI Dimitrie Gerota din Bucureşti şi totodată Festivalului anual „Sergiu Celbidache”, a Colocviul Internaţional „Emil Cioran“… etc

 Proiectul de lege incriminează sprijinirea prin orice mod o unei organizaţii fasciste, legionare, rasiste etc, prin limbajul interpretativ putem ajunge la condamnarea unor cetăţeni care au distribuit online sau au dat “like” la postările paginii unei organizaţii care ulterior a fost condamnată pentru fascism. În loc ca legea să fie clară şi concisă şi să enumere care sunt metodele de sprijinire incriminate (precum: donaţii, voluntariat, facilitaţii) legea lasă loc de interpretare.

Condamnarea Legionarismului, dar nu si a nazismului

Paradoxal, legea lui Vexler incriminează legionarismul, dar nu nazismul. Prima este o doctrină care nu a fost condamnată de nici un tribunal internațional, iar cea de a două o doctrină oficial condamnată de tribunalul de la Nurnberg. Doctrina nazista a fost uitată de domnul Vexler, iniţiatorul legii. Aici trebuie făcută precizarea că fascismul şi nazismul sunt doctrine diferite.

Nazismul este o doctrină de stânga numită în fapt (NSDAP) Naţional-Socialism, iar partidul se numea Partidului Național-Socialist Muncitoresc German (termenul “Nazist” este unul peiorativ, o insulta în fapt o prescurtare a „Nationalsozialist” pe care National-Socialisti nu l-au folosit niciodată), doctrina este fondată în jurul conceptelor de “rasa ariană”, “sânge” şi “pământ”. Fascismul este o doctrină de dreapta care are în centru statul şi este inspirat de statul existent în Roma Antică.

Mișcarea legionară nu este nici fascistă, nici nazistă, chiar şi PL-x 168/2025 recunoaşte asta când pune virgulă intre fascism şi legionarism. Mișcarea legionară a activat legal după 1945 în mai toate țările din vestul Europei timp de 80 de ani de zile. În România după 1990 Mișcarea Legionară a activat prin diverse asociații fundații şi chiar prin intermediu unui partid politic (Partidul Pentru Tara), fără a fi existat vreodată incidente. Legea vine în 2025 cu sancţiuni extreme, sancţiuni care nu au o justificare cât de mică. Legea pare făcută pentru o serie de cetăţeni care activează în spaţiul public şi care se revendică a fi “legionarii” legea urmărind transformarea acestora în infractori, fara ca acestia sa fi comis vreo infractiune.

Termenul de legionar în sine ridică foarte multe semne de întrebare, deoarece acesta nu este definit juridic, iar în lipsa unei „Mişcări Legionare” oficial recunoscuta, el poate fi atribuit arbitrar oricărui dușman politic, cum a şi fost cazul în timpul regimului comunist. În fapt în prima parte a regimului comunist epitetul de “legionar” era adesea folosit pentru a scoate în evidență caracterul “criminal” al unui acuzat politic.

În cazul proceselor politice din 1947-1948 Vaida-Voevod, Gen Nicolae Rădescu, Gen Aurel Aldea au fost acuzaţi că sunt “fascişti”, iar PNŢ un partid “fascist”.

 Legea impune istoricilor că Mișcarea Legionară a fost organizație “fascistă” , deși chiar în textul legii observăm că se pune virgulă între legionar și fascist. Iar Academia Romana s-a poziţionat deja în acest sens, respectiv că Mişcarea Legionară nu întruneşte toate caracteristicile doctrinare să fie considerată “organizaţie fascistă”.

Negarea Holocaustului pe teritoriul Romaniei

 Legea încriminează negarea Holocaustului pe teritoriul românesc interzicând în mod clar dreptul la opinie, la conștiință şi la exprimare. Aici ar trebui făcută precizarea că nu există o singură opinie unanim acceptată. Deși avem raportul comisiei Elie Wiesel făcut sub o uriașă presiune politică, mai avem și un raport făcut în anii ’50 de către domnul Wilhelm Filderman, șeful comunității evreieşti în perioada celui de al doilea război mondial și a domnului Sabin Manuilă, director al Institutului Central de Statistică din București, membru al Academiei de Științe din România și membru corespondent al Academiei Române, aceştia au respins ipoteza unui Holocaust-ului în zonele controlate de administraţia românească.

Legea încalcă jurisprudenţa CEDO care a stabilit că negarea unui eveniment istoric nu poate fi sancţionată în lipsa unui discurs instigator la ura. Vezi: Perincek vs Elveţia cât şi Constituţia României Art. 30 şi 31. Prin urmare, legea vine în lipsa unor decizii penale internaționale și impune istoricilor români că Mișcarea Legionară a fost o organizaţie fascistă, că numeroase personalităţi de marcă ale istoriei naţionale trebuie condamnate pentru apartenenţa la anumite organizaţii și că pe teritoriul României controlat de români, ar fi existat Holocaust.

Legea lui Vexler – o lege bolsevică

 Datorită aspectului confuz legea ajunge să reglementeze chiar anumite aspecte ale cultului ortodox, deoarece doi sfinți deja canonizaţi de biserica ortodoxă vor ajunge să fie incluși la „lideri legionari” (aceştia fiind şefi de cuib în mişcarea legionară).

Legea va genera inclusiv afectarea dreptului la proprietate privată, ea interzicând plăcile comemorative care sunt puse adesea pe zidurile unor case aflate în proprietatea privată.

Legea vine a tulbura lucrurile în societatea românească şi a redeschide subiecte care au fost de mult clarificate precum aderarea unor intelectuali la mişcări extremiste, sau discursul cu înclinaţii xenofobe al unor politicieni și figuri publice. Este în mod clar o lege care doreşte să genereze frică, dar se uita că mai multe milioane de români trăiesc în afara graniţelor, în state cu democraţii funcţionale, pentru aceştia legea va avea un efect de psihologie inversă. Nu trebuie uitat că această lege este dată de un reprezentant al comunităţii evreieşti, fapt care va genera frustrare şi în final antisemitism, un lucru de care cu siguranţă nu avem nevoie în actualul context politic complicat. Silviu Vexler reprezentantul comunitatii evreiesti a fost prezent la dezbaterile legi din comisii cu simboluri clare evreiesti, un gest gratuit si iresponsabil.

Legea deschide posibilitatea incriminări unor personalităţi care la un anume moment au avut un discurs care astăzi este considerat de noi “xenofob”, “antisemit” sau “rasist” indiferent dacă acele persoane şi-au schimbat sau nu atitudine în timp.

Vorbim de oameni precum I.C. Brătianu, Bogdan Petriceicu-Hașdeu, sau Vasile Conta. Noua lege vă mări confuzia existentă deja cu vechea lege care a permis trimiterea în judecata a cetăţeanului Calin Georgescu pentru menţionarea unui presupus citat ne-doctrinar din Corneliu Zele Codreanu. Ne putem astepta ca in viitor cetateni romani sa fie trimisi in judecata pentru ca l-au recitat pe Octavian Goha sau ca l-au citat pe Nicolae Iorga, acela va fi sfarsitul democratiei in Romania.

***

Razboiulinformational