Home / Educativ / Ce putem pune între realizările celor 200 de miliarde datorate acum?

Ce putem pune între realizările celor 200 de miliarde datorate acum?

Incorect Politic
Februarie 6, 2026

Ce putem pune între realizările celor 200 de miliarde datorate acum?

Via InfoBrasov:

Ilie Bolojan:Am luat împrumuturi mari. Gândiți-vă că anul trecut am luat împrumut cam 1 miliard de euro săptămânal. (..) Și asta a însemnat că dobânzile la aceste credite vor crește an de an. Și indiferent ce guvern va fi, anul viitor, peste 2-3 ani de zile, nu va putea fugi de această realitate. (…) Noi avem două-trei posibilități: sau ne reducem cheltuielile, sau creștem taxe și impozite, care să compenseze deficitele de la buget, sau facem unele și altele.”

Să punem în perspectivă acest tablou

În 1944, România pierdea războiul coaliției europene contra Rusiei Sovietice și sfârșea ocupată de aceasta, cu încuviințarea ocultă a Statelor Unite și Angliei.

Ocupantul instala un regim marionetă comunist, oficial numit „democrație populară”, care a făcut o prioritate din exterminarea fizică a naționaliștilor denunțați ca extremiști, a potențialilor opozanți democrați, a elitelor țărănești, culturale, bisericești.

Pe lângă suferințele reconstrucției de după războiul în care pierduse 800.000 de bărbați și femei, țării i-a fost impus un regim de extracție de tip colonial, prin care fabrici întregi sau produsele lor erau confiscate cu titlul de despăgubiri către URSS.

Regimul internațional-comunist ducea o politică deschisă de depersonalizare la nivel național și religios.

Câteva schimbări geopolitice au întors neașteptat cursul istoric.

În 1948, se înființează statul Israel, unde încep să emigreze în masă sute de mii de comuniști, care deținuseră poziții cheie în aparatul de propagandă și represiune, în Securitate, presă, ministere și conducerea de partid.

Situația nu era diferită în alte țări comunizate în același timp, ca Polonia și Ungaria, ultima cunoscând chiar o revoltă eșuată în 56, considerată a fi avut aspecte antisemite.

Părăsirea lagărului comunist era un privilegiu, pe care cei de etnie română nu îl aveau.

În 1956 moare Stalin, înlocuit de Nikita Hrușciov, care începe să se distanțeze de aspectele mai dure ale dictaturii lui. Acceptă retragerea armatei sovietice din România, care oficial „asigura securitatea” ca „eliberator de sub jugul fascist” și mare aliat.

Operațiunea se încheie în 1958.

Spre comparație, ultimii militari ruși au părăsit Ungaria în 1991 și Germania de Est în 1994. (În același an, Ungaria și alte țări estice intrau în Parteneriatul pentru Pace cu NATO și erau invitate să adere în 1997, în primul val de extindere.)

Tot după virajul lui Hrusciov, pe care Mao Tzedong l-a considerat o erezie, începe să apară o ruptură în blocul comunist, între China și URSS.

Conflictul mocnit devine tot mai evident la începutul anilor 60, când consilierii sovietici sunt retrași de la Beijing și cele două țări își afirmă public viziuni diferite despre interpretarea marxismului și raporturile cu Vestul capitalist. (La acea dată, China maoistă era mai dură, iar sovieticii încercau o deschidere, rapid întreruptă.)

În 1964, comuniștii români lansau ceea ce s-a interpretat ca o „Declarație de Independență” față de controlul total al URSS.

După două decenii, erau desființate închisorile politice și eliberați cei care supraviețuiseră torturilor, înfometării și muncii forțate.

Gheorghiu Dej murea în condiții suspecte, după un cancer galopant și era înlocuit de tânărul ministru al Apărării, Nicolae Ceaușescu.

Între 1965 și 1980 a fost cea mai spectaculoasă dictatură de dezvoltare din istoria țării.  Diplomatic, s-a folosit inteligent concurența de imagine între Est și Vest și conflictul intern sino-sovietic.

Independența relativă față de Moscova a fost afirmată tranșant prin refuzul de a participa la coaliția armatelor comuniste, care au invadat Cehoslovacia pentru a răsturna un regim reformist în 1968. Ceaușescu a importat tehnologie vestică, americană, franceză, britanică și a luat credite de la băncile occidentale pentru a ridica o întreagă industrie.
Suma pentru care a intrat în impas la începutul anilor 80 era undeva la 10-12 miliarde de dolari. Sigur, nu mai sunt aceiași bani.

O estimare ar fi că 100 de dolari de atunci ar fi echivalentă cu 375 de dolari din prezent.  Deci cele zece miliarde ar valora cât 37,5 miliarde sau 45 de miliarde în estimarea maximală. Datoria publică a țării se apropie acum de 200 de miliarde de euro.  Dar, spre deosebire de atunci, au datorii și economii separate și cetățenii, și firmele, și orașele.  Iar o parte din firme, active, resurse, terenuri, imobile, nu ne mai aparțin.

Întrebările cheie sunt: ce s-a făcut din cele două seturi de credite și cu ce suferințe se vor returna ele?

Din creditele angajate de regimul care devenea treptat unul mai mult naționalist decât comunist, s-a făcut cea mai mare parte din infrastructura pe care o folosim și azi.

A le enumera într-un paragraf, nici nu e cu putință: toate barajele de hidrocentrale, singura centrală nuclear-electrică, majoritatea blocurilor în care locuiesc orășenii (unele pentru care, ironic, se fac rate pe 30 de ani ca să fie răscumpărate cu ajutorul băncilor), sistemul de irigații, scoaterea din mlaștini a celui mai fertil pământ din țară (Insula Marea a Brăilei, acum deținută de un șeic arab), metroul, fabrici capabile să producă mai bine sau mai rău aproape orice produs imaginabil al epocii, cam toate aeroporturile, spitalele și școlile folosite în prezent, rețelele de termoficare și canalizare aferente noilor cartiere, a doua flotă comercială din lume, industrie de armament în primii patru exportatori de pe glob, majoritatea stațiunilor turistice folosite azi, Transfăgărășanul, un canal navigabil care scurta drumul de la Dunăre la Mare (altul decât cel la care săpaseră deținuții în anii 50), portul Constanța, majoritatea rețelei feroviare, investiții în dezvoltarea Africii și a țărilor petroliere….

Ce putem pune între realizările celor 200 de miliarde datorate acum?

Un trai mult mai îndestulat pentru consumatorii supermarketurilor franco-germane, în care poți găsi orice capriciu. Termoizolarea blocurilor vechi și cam un oraș de vile noi.  Un parc auto de mașini străine scumpe sau la mâna a treia.  Câteva sute de kilometri noi de autostradă, asfaltarea celor vechi, cârpirea rețelei de încălzire, termopane, țoale de firmă sau chinezării.

Tributul de miliarde pentru arme americane, dobânzi la bănci, ajutoare necunoscute către Ucraina.  Un miliard de euro pentru sistemul Big Brother al SRI de ascultare a comunicațiilor, salarii și pensii speciale de lux pentru colaboraționiștii și gardienii noului regim.  Sute de milioane de euro către televiziuni pentru propagandă partizană, isterie pandemică și agitație pro război.

Între 1981 și aprilie 1989, România a făcut ceva ce nicio țară din istoria consemnată n-a mai făcut: și-a achitat integral datoria externă.

Unii spun că nu era necesar și că a fost o ambiție nebunească. Suferințele îndurate în acel deceniu de austeritate au fost crunte: cozi zilnice la alimentele insuficiente și periodic la benzină, rații instituite la ulei, zahăr, carburant, salam, local chiar și la pâine; curentul și încălzirea oprite câteva ore frecvent pentru economisire, sistarea aproape a tuturor importurilor materiale și culturale, cenzură și o propagandă delirantă în contrast cu traiul fiecăruia.

Asasinarea rituală a lui Ceaușescu în ziua de Crăciun a fost pusă de unii tocmai în seama îndrăznelii de a ieși din dependența perpetuă de cămătarii internaționali.

La data respectivă, și poporul îl ura, considerând că mai rău de atât nu putea fi.

Nu se pune problema să returnăm în următorii zece ani toate cele 200 de miliarde, fără să mai luăm alte credite.

Dar nici să ne imaginăm că nu le vom da înapoi.

Cum va arăta acest deceniu, când economia mondială se îndreaptă spre o mare depresiune, ca în 1929?

Și în condițiile în care unii conducători europeni ne văd capabili să ne înarmăm pentru un război, care să reușească ce n-a izbutit Ucraina.

În 1989, România atinsese și cea mai mare populație din toată istoria ei, de 23 de milioane, avea o școală serioasă, care putea da specialiști, nu îmbătrânită și în curs de înlocuire.

Dar, teoretic, a crescut PIB-ul și ne va fi mai ușor să returnăm creditele…

Autor: Șirin Valentina Șirin
Sursa: facebook.com

 

28 comments

  1. De etnie română ? Românii sunt o națiune, un popor si nu o etnie.

    • Ba sunt și etnie, națiunea este arfificială, naționalitatea la fel, Cabral poate avea naționalitate română pe buletin, dar etnic nu este român.

      • NU mai încurcați termenii!
        Corcitura româno-africană Ibaka Cabral nu are „naționalitate română pe buletin”, ci doar „cetățenie” românească pe buletin. Etnia – și nu „naționalitatea”, căci nu are naționalitate – i-a dat-o mătărînga lu’ tac-su’, aceea de negrotei!

        • D-le Zarnescu, ma simt dator sa intervin cu un comentariu in aceasta problema, deoarece in cursul anilor am constatat ca se face o grava confuzie intre semnificatia cuvintului romanesc NATIONALITATE si cea a cuvintului englezesc NATIONALITY.
          In romaneste, “nationalitate” are sensul exclusiv de ETNIE. Pentru apartenenta politico-administrativa la o anumita tara, in limba romana se foloseste termenul CETATENIE.
          In engleza insa, NATIONALITY nu este decit un echivalent, ce-i drept foarte des folosit, pentru CITIZENSHIP, adica “cetatenie”, si care n-are nicio legatura cu nationalitatea (etnia) acelei persoane, pentru care se foloseste fara exceptie termenul ETHNICITY.
          Iar in ceea ce-l priveste pe Cabral, el detine CETATENIA romana probabil pentru simplul fapt ca e nascut pe teritoriul Romaniei, dar cu etnia sa e alta discutie. Individul prezinta caracteristicile unui metis, adica provenit din relatia unei persoane de rasa alba (nu stiu exact, dar probabil mama de etnie romana) si un tata de culoare, deci de rasa neagra (african dintr-o fosta colonie portugheza gen Angola sau Mozambic). Asa incit Cabral, datorita trasaturilor sale morfologice, trebuie considerat de etnie africana, ca sa zic asa.

      • Aia de pe bolentin e cetățenia, nu naționalitatea.

  2. Ceauşescu, partenerul Rothschild, FMI şi Banca Mondială !?

    Cât de responsabile şi pertinente au fost ambiţiile de „dezvoltare pe credit“, la turaţie maximă, ale lui Ceauşescu, care a îndatorat Romănia pe mâna unor evrei internaţionalişti şi iudeo-comunişti precum ambasadorul României în SUA, Corneliu Bogdan (Grumberg, pe numel său real), artizanul real al ralierii României la FMI şi Banca Mondială în 1968-1972?
    «Negocierile cu „lumea capitalului“ au început la Londra, prima opţiune a lui Ceauşescu fiind puternicul grup financiar Rotschild. România avea nevoie de credite bancare în valoare de 1,65 miliarde lei valută pentru plăţile externe pe anul 1970. Nevoia de lichidităţi era mult mai mare deoarece planul pe 1971-1975 prevedea acelaşi deficit în primii trei ani ai cincinalului. Valuta trebuia asigurată din credite externe deoarece economia românească nu putea acoperi decât 35-40% din necesar. Nicolae Ceauşescu credea că marile trusturi bancare se vor comporta cu el ca şi liderii politici capitalişti, preţuindu-i poziţia disidentă în blocul socialist. S-a înşelat. Grupul Rotschild era dispus să acorde României un credit de 10-20 milioane dolari, rambursabil după cinci ani, însă solicita dobânda practicată pe piaţă la acel moment (8-8,5 %). Era o veste proastă pentru Ceauşescu, deoarece România avea nevoie de zece ori mai mulţi bani în cincinalul 1971-1975 (plăţi externe şi achiziţii).»
    citat din „Ilarion Ţin Primele contacte ale lui Ceauşescu cu bancherii capitalişti“
    https://historia.ro/sectiune/general/primele-contacte-ale-lui-ceausescu-cu-bancherii-581778.html
    Acordul de aderare a României la FMI s-a semnat în 1972 (sfidând Uniunea Sovietică, potrivnică FMI şi BM) la sediul FMI din Washington în prezenţa reprezentantului Ambasadei României, Mircea Răceanu (evreu). După acest moment, ambasadorul român în SUA, Corneliu Bogdan Grumberg, evreu), a organizat o recepţie pentru a marca istoricul eveniment. Diplomatul „român“ Mircea Răceanu a fost fiul iudeo-comunistului Andrei Bernath, care dacă nu era „ucis de fascişti“ în închisoarea din Transnistria, de la Râbniţa, unde îl băgase mareşalul Antonescu, urma să conducă România după 1944, căci Bernath era şeful comuniştilor „români“.

    Ca să-l atragă, Ceauşescu a fost cultival de la începutul instalării lui la şefia României de către oculta rothschildiană din SUA, fiindu-i cultivată vanitatea prin apariţia fotografiei lui pe coperta revistei Time din 18 martie 1966, în interior un articol prezentându-l pe Nicolae Ceaușeşcu ca pe un erou al independent anti-sovietic, căci „România se află mult în fața altora“, scia Time. După aceea, în acelaşi an, în noiembrie 1966, „o delegație la nivel înalt a revistei, condusă de președintele James Linen și editorul-șef Hedley Donovan, a vizitat Bucureștiul pentru a se întâlni cu oficiali români, inclusiv cu vicepremierul Alexandru Bîrlădeanu“ (alt nume al lui Bârlădeanu fusese Saşa Goldenberg), dar la Time Inc., sforăria o trăgea Henry Grunwald, dintr-o familie de evrei vienezi. Acesta a fost începutul atragerii şi păcălirii lui Ceauşescu.

    Şi şeful clanului Rothschild venea la discuţii cu Ceauşescu. În acest sens a se vedea studiul „Evelyn de Rothschild într-o misiune de informare în România (ianuarie 1980)“ din „Caiete Diplomatice“ Anul II, 2014, nr.2, unde e trascrisă şi stenograma discuţiei dintre Ceauşescu şi şeful de atunci al clanului financiar evreiesc.
    https://www.idr.ro/publicatii/Caiete%20Diplomatice%202.pdf

    De aceea Ceauşescu a fost cultivat şi de Robert Maxwell, omul Mossadului în plan internaţional atunci (a cărui fiică, Ghislaine Maxwell, o intimă a clanului Rothschild, avea să ajungă mai târziu partenera lui Jeffrey Epstein, alt agent planetar al Mossad, scandalurile politico-sexuale organizate de acesta fiind şi acu un subiect fierbinte), care a răspândit volumul elogios, necesar stimulării vanităţii orbitoare, „Ceaușescu: Creatorul României moderne“, tipărit la una dintre editurile lui Maxwell, ce a fost lansat simultan la Londra, New York și Paris. Robert Maxwell a fost o creaţie nu doar a Mossad, dar toate afacerile sale au fost o creaţie a directorilor trustului Rothschild, cum poate fi văzut din orice documentare biografică a acestuia.

    • Darius Pzkw(josef margea)

      Deci chiasca a fost jigoz

      • Ceauşescu fusese calfa de cizmar, nu din neamul invartitorilor de bani sau 'jigoz' !

        Era roman de la Scornicesti! Din neam de tarani fara multa scoala, cum trebuiau sa fie, spre nenorocul Romaniei, liderii comunisti de varf, de la “talpa tarii” sau din proletariat.

    • Revista Time, manipulatoarea lui Ceauşescu din 1966, era cu Rothschildzii şi cu bancherii de pe Wall Street

      · Membrii familiei Rothschild au apărut frecvent pe coperta sau în paginile revistei Time ca figuri centrale în finanțele globale. De exemplu, Guy de Rothschild a fost pe coperta din 20 decembrie 1963, într-un articol care detalia modernizarea băncii franceze a familiei.
      · Analiză istorică și demitizare: Revista Time a publicat numeroase articole care explorează istoria familiei, de la succesele financiare din secolul al XIX-lea până la demitizarea teoriilor conspirației care îi vizează. Un articol recent din 2023 analizează originile antisemitismului legat de numele Rothschild.
      Redactorul-şef al Time, Otto Fuerbringer, a avut legături semnificative cu sectorul bancar de pe Wall Street, în special în crearea revistei Money la începutul anilor ’70.
      Iată detaliile cheie despre aceste conexiuni:
      Crearea revistei Money: Ca editor executiv la Time Inc., Fuerbringer a condus echipa care a lansat revista Money în 1972. Aceasta a fost prima publicație majoră dedicată exclusiv finanțelor personale, ceea ce a necesitat o colaborare strânsă cu experți financiari și instituții bancare pentru a defini conținutul editorial.
      Mediul Corporativ al Time Inc.: În perioada în care Fuerbringer a deținut funcții de conducere, Time Inc. a evoluat într-o entitate corporativă complexă. Deciziile strategice și soliditatea financiară a companiei au început să depindă tot mai mult de rețele de contabili și bancheri de pe Wall Street, care influențau politicile de fuziuni și alinieri ale trustului.
      Influența Wall Street: Începând cu 1978, Wall Street a început să listeze oficial Time Inc., consolidând legătura dintre managementul editorial din care făcea parte Fuerbringer și interesele investitorilor și bancherilor de investiții.
      Fuerbringer a fost o figură centrală în transformarea jurnalismului de la o activitate pur politică spre una care includea afacerile culturale și financiare, facilitând astfel dialogul dintre presă și sectorul bancar.
      Redactorul-șef Otto Fuerbringer, în compania lui Jim Bell, „specialist în zona est-europeană“ şi conducea biroul din New York, a luat personal „interviuri“ în România, Ungaria, Cehoslovacia și Polonia în toamna lui 1965, anul venirii la conducere a lui Ceauşescu.
      https://time.com/archive/6875013/a-letter-from-the-publisher-mar-18-1966/
      În martie anul viitor (1966) apărea articolul pro-Ceauşescu în Time.

    • România lui Ceauşescu se împrumuta şi de la bănci rothschildiene precum Chase Manhatan sau de la Barclay Bank Londra

      Erau 200 de bănci occidentale, din panoplia Rothschild cele mai mari, în afară de FMI şi Banca Mondială.
      „Din păcate, creditele erau însă mai ales private, de la Chase Manhatan sau de la Barclay, de exemplu. În 1982, de exemplu, guvernul de la București a negociat cu un grup de nouă bănci comerciale, condus de Barclays Bank Londra.“
      Din Cartea: „Negocierile și derularea acordurilor de împrumut cu Fondul Monetar Internațional și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare în perioada 1965-1989” Bucureşti 2017 ((link jos, la sfârşit).

      „Banca Barclays din Londra are mai multe legături notabile cu dinastia bancară Rothschild – în special N M Rothschild & Sons / Rothschild & Co -, caracterizate în principal prin mutări de personal la nivel înalt între ele, numiri în funcții de conducere și colaborare profesională în cadrul City of London.“
      https://www.google.com/search?q=Barclay+Bank+London+has+connections+with+Rothschild
      Negocierile oficiale de aderare la FMI și BIRD au început la sfârșitul lunii mai 1972, fiind conduse de ambasadorul „român“ de la Washington, Corneliu Bogdan (Grumberg), Negocierile de substanță au debutat în iunie 1972. L.A. Wittome, directorul FMI pentru Europa, depunând la ambasada României la Washington un aide-mémoire
      privind datele necesare stabilirii cotei de participare la capitalul FMI. Fondul a solicitat informații despre venitul național din 1967, rezervele oficiale de aur și de valută convertibilă.
      (Ion Alexandrescu, „Romania între est și vest“. Vol.1 „Aderarea la FMI și BIRD“, Târgoviște, Editura Cetatea de Scaun, 2012.)

      Cartea privind împrumuturile:
      https://www.academia.edu/27633379/Negocierile_%C8%99i_derularea_acordurilor_de_%C3%AEmprumut_cu_Fondul_Monetar_Interna%C8%9Bional_%C8%99i_Banca_Interna%C8%9Bional%C4%83_pentru_Reconstruc%C8%9Bie_%C8%99i_Dezvoltare_%C3%AEn_perioada_1965_1989

  3. Hag Hanuca Sameah ! România susține Israelul la cel mai înalt nivel

    > Ce putem pune între realizările celor 200 de miliarde datorate acum?
    Doar asta: Hag Hanuca Sameah ! România susține Israelul la cel mai înalt nivel
    România susține Israelul la cel mai înalt nivel (noiembrie 2023)
    FOTO: de la stanga la dreapta Nicusor Dan (kipa), Kelemen Hunor (kipa), … … . Vexler , Predoiu (kipa), Rafila (kipa)
    https://www.jewishfed.ro/downloads/realitatea/RE642-643.pdf

    I-au păcălit chinezii pe americani? – Dan Diaconu
    Politicul american a obligat ByteDance, proprietarul TikTok, să vândă proprietatea asupra operațiunilor din SUA, ale companiei.
    https://trenduri.blogspot.com/2026/02/i-au-pacalit-chinezii-pe-americani.html

    Ca DE OBICEI, d-l Dan Diaconu nu se dezminte si face o analiză “profundă”, dar OMITE ESENTIALUL. TikTok din SUA a fost fost vândut de China, americanilor, la presiunea lui Netanyahu, pentru că pe TikTok se spunea prea mult, adevărul despre GENOCIDUL din Gaza, politica Israelului, slugărnicia SUA, etc.

  4. Chiar si considerand, abuziv, investitiile facute de Ceausescu in industria prelucratoare ca fiind nerentabile si implicit eronate, ceea ce ramane, adica infrastructura civila, depaseste cu mult valoarea de 45 mld de dolari. Deci pe timpul lui Ceausescu banii au fost investiti corect. Suplimentar, banii nu au fost deloc furati/sifonati. Ori, acum, cel putin jumatate din cei 200 mld au fost furati/sifonati, neregasindu-se in nici o valoare materiala, nici macar de tipul vila/palat privat. Banii au ajuns in afara tarii, o mica parte in conturi off-shore dar majoritatea in excursii, hotelori si restaurante de 5 – 7 stele si produse / servicii personale de lux, ultraperisabile. Iar suta de mld care s-a investit in mod real s-a facut haotic, multe din rezultate avand o valoare reala mult ma mica decat banii platiti. (la sosele situatia este chiar ridicola). In ceea ce priveste “un oras de vile”, situatia este insa mai buna, cine a fost vreodata in Ranca sau in Moeciu va realiza anvergura constructiei de vile.

    • Ceauşescu le-a mai dat şi 140 tone de aur bancherilor străini.

      A mai “recuperat” doar 20,3 tone aur din cele 140 date bancherilor străini.
      Mai întâi a dat 40 de tone aur ca taxă de înscriere la FMI şi banca Mondială. Aurul nu s-a mai întors vreodată. Apoi a mai dat 100 de tone aur din rezerva tezaur a Băncii Naţionale a României, căci nu reuşea defel să plătească datoria din ce producea economia României. Rezerva BNR (cele 100 tone aur lipsă) a fost refăcută de România după 1989 prin achiziţie de aur
      https://www.google.com/search?q=Ceausescu+a+dat+peste+100+de+tone+de+aur+s%C4%83+acopere+datoria+externa
      E uşor să-ţi dai cu părerea sentimental, dar fără să cunoşti!
      Deşi anunţase public că a plătit datoria României, lui Ceauşescu îi lipseau peste 100 de tone aur, aşa că în iunie 1989 el încearcă să cumpere 40 de tone de aur („După achitarea datoriei externe au început demersurile pentru cumpărarea de aur de pe pieţele internaţionale pentru refacerea stocului băncii centrale. Decretul prezidenţial nr. 77 din 10 iunie 1989 autoriza Banca Naţională şi BRCE să achiziţioneze 40 de tone de aur la un preţ care să nu depăşească 12.000 de dolari SUA kilogramul de aur fin“). A reuşit să cumpere doar 20,3 tone aur fin în valoare de 234,3 milioane de dolari SUA, în timp ce populaţia nu ştia nimic despre această gaură şi se mira că, deşi nu mai sunt datorii externe de achitat, tot se exportă masiv mâncarea şi bunurile necesare românilor.
      Aurul cumpărat de Ceauşescu, care acoperea doar o mică parte din gaură, a fost adus în ţară în lunile septembrie şi noiembrie 1989. Primul transport, în greutate de 7.296,4423 kg aur, a avut loc la 15 septembrie 1989, al doilea, în greutate de 7.500,8042 kg aur fin, la 29 septembrie 1989, iar ultimul, în greutate de 5.503,7 kg aur fin, la 15 noiembrie 1989.
      Cu aceste „intrări” în tezaurul Băncii Naţionale se încheie istoria stocului de aur în anii regimului comunist. La sfârşitul anului 1989 Banca Naţională deţinea printre activele sale un stoc de aur de doar 67.610,517 kg aur fin. Până în anul 2007 BNr a refăcut stocul până la când rezervele de aur ale României au ajuns la 103,7 tone.

      • Citez : “Până în anul 2007 BNr a refăcut stocul până la când rezervele de aur ale României au ajuns la 103,7 tone.”
        Comentariu : Zau ?! Si cum ramine cu cele 60 sau 64 t. de aur trimise la Londra de alogenii Ion Iliescu si Mugur Isarescu pe la inceputul anilor 2000, “spre sigura pastrare” ? (sanchi). Mie, cel putin, mi-e clar ca nu le vom mai vedea niciodata inapoi. Este aceasta cantitate (60 sau 64 t.) inclusa in 103,7 t. sau nu ? Din cite stiu, la un moment dat, prin 2017, a vrut prim-ministrul de atunci, Liviu Dragnea, sa solicite repatrierea acestui aur, dar l-au bagat la puscarie. Nu ca as avea vreun motiv sa simpatizez psd sau mai ales pe Dragnea, care in rest a fost un nemernic politic (numele “Dosarul Belina” va spune ceva ?). Intreb si eu, ca fapt divers !

        • Zău că aurul e tot al României, ca şi al ţărilor europene ce-l depozitează în alte părţi!

          De drept, aurul este al României, chiar dacă e depozitat în alta parte.
          Însă aurul vândut de Ceauşescu nu a mai fost al României, ci dat pe veci.
          Iar Isărescu nu este alogen, chiar dacă e o modă păguboasă ca câte un “savant” şi vreun “profesor universitar doctor” de carton, falşi suveranişti, de fapt, să abereze iresponsibil în acest sens (deşi cuvântul isar sau iţari – pantalonii țărănești lungi, specifici portului popular românesc – nu derivă de la Israel, cum zic „savanţii“, ci derivă dintr-o rădăcină europeană antică, indo-europeană ce înseamnă „repede” sau „curgător”; iar numele este legat de rădăcina indo-europeană isərós , ce însemna „impetuos, rapid, viguros”, similar cu sanscritul isiráḥ).
          Cum mai spune un domn “profesor universitar doctor” de carton şi „savant“ şi că Banca Naţională a României aparţine la propriu „bancherilor evrei“ (deşi BNR e 100% deţinută de statul român) compromiţând astfel, probabil cu intenţie, naţionalismul românesc, ca fiind manifestarea unor români mai idioţi.

          Pe Dragnea nu l-au băgat la puşcărie pentru că ar fi vrut aurul României înapoi, Dragnea voia să dea tot ce mai are România catre Israel, prin „Fondului Suveran de Investiții“, pe care să îl creeze el şi să îl dea spre administrare către israelieni. Dădea aste 28 de mari companii ale statului român, printre care: OMV Petrom, Romgaz, Hidroelectrica, Electrica sau Imprimeria SA.
          https://www.google.com/search?q=%22Fondului+Suveran+de+Investi%C8%9Bii%22+al+romaniei+catre+israel

          De aceea Dragnea s-a şi dus în Israel, în 2017, unde a primit instructiuni.
          https://www.google.com/search?client=firefox-b-d&q=Dragnea+s-a+dus+%C3%AEn+Israel%2C+unde+a+primit+instructiuni

          Forte multe state europene se gândesc la repatrierea aurul lor, fără să le facă cineva vreun rău politicienilor din aceste state care au asemnea iniţiative:
          Germania, Italia și Olanda s-au aflat în fruntea eforturilor europene de repatriere a rezervelor de aur depozitate în străinătate, determinate de dorința de a deține active pe plan intern, de a reduce riscul față de terți și de a aborda neîncrederea în stabilitatea geopolitică a rezervelor de aur din SUA. Alte națiuni, inclusiv Austria, Belgia și Republica Cehă, au revizuit sau acționează pentru repatriere.
          Bundesbankul german a fost returnat deja o parte din aur de la Paris și New York acasă, la Frankfurt, intenţionând să readucă în Germania, în total, 1.200 de tone de aur.
          Politicienii din Italia, deținând a treia cea mai mare rezervă de aur din lume, vor să repatrieze aproximativ 43% din aurul său din SUA și din alte seifuri străine, din cauza preocupărilor geopolitice crescânde și a dorinței de a spori suveranitatea asupra activelor. În Olanda, banca centrală olandeză și-a redus semnificativ deținerile la Rezerva Federală din New York de la 51% la 31% în jurul anului 2014, cu scopul de a păstra mai mult aur în țară. Şi alte acțiuni europene, precum Austria și Belgia, au luat de asemenea măsuri similare de repatriere, în timp ce Republica Cehă și-a manifestat interesul de a readuce aurul de la depozitarul străin.

  5. Lăsaţi vrăjeala ...

    Lăsaţi vrăjeala … Se știe de 30 de ani că Isărescu NU e român – confirmat de niveluri f.inalte din Servicii si din MASONERIE

    • "Se stie ca" e mama ignorantei

      Iar „vrăjeala“ se ţese întotdeauna cu „se ştie că“, cu care se regulează neîncetat, pentru a se făta (inventa) orice, în afara oricărei documentări în adevăr şi lucrări în lumină! Mugur Isărescu e nepot de patriarh ortodox. Evident însă că, în paralogica voastră ologică, a delirului, veţi spune imediat că patriarhul era şi el… evreu. Tocmai voi vă purtaţi, prin asemenea manifestări, exact precum… iudeii fătă ed adevăr. Sunteţi sub acoperire?
      Nu au confirmat nimic din ceea ce spui, nici serviciile, nici masoneria, dar aşa vă e minciuna, fătătoarea voastră!

  6. Daca habar nu aveţi despre subiect, nu mai daţi lecţii de "logică" găunoasă

    Daca habar nu aveţi despre subiect, nu mai daţi lecţii de “logică” găunoasă
    Eu vorbesc in cunostinta de cauză
    1) “Nepot de patriarh” nu inseamnă că toţi bunicii si ambii părinţi sunt 100% români. Logic, nu ?!
    2) Mugur Ciuvică a aflat abia la 17 ani, că nu e român. Dvs. nu ati aflat, deci o sa sustineti inca 100 de ani, “logic”, că si el e român.
    3) Din moment ce asta spunea despre Isarescu, un grad f.inalt din masonerie, cred că era mult mai bine informat ca dvs… Sau ne veţi lămuri ca Isarescu nu e nici mason de grad f.f.inalt, fiind “nepot de patriarh” ?! “Logic”, nu ?! dupa “logica” dvs …
    4) Nici Maliţa nu era roman, dupa cum nici Nicusor Dan nu e român ( o spune St.Jicol si o confirma si un colonel din SIE, care ne spune ca e si agent dublu – C.I.Petcu). Si nici Emil Constantiescu (Cuzbici), nici Basescu, nici Ion Iliescu nu sunt. Daca habar nu aveţi despre subiect, nu va mai credeţi inteligent si nu mai daţi lecţii de “logica”
    5)Sunt alogeni despre care bunicii habar nu aveau ca nepotii nu sunt romani … E suficiet un 25% pentru asta. Sau chiar mai puţin (12,5%) – vezi cazul John Kerry (ex-candidat la prezidentiale in SUA), etc.

    MASONII DIN RUMÎNIA (raport SRI) Să nu spuneƫi că nu aƫi ştiut … ISARESCU MUGUR
    https://www.facebook.com/baricadaa/posts/masonii-din-rum%C3%AEnia-raport-sris%C4%83-nu-spune%C6%ABi-c%C4%83-nu-a%C6%ABi-%C5%9Ftiutciti%C5%A3i-cu-aten%C5%A3ie-cit/1074615396329369/

    Lista Masonilor Din România – Cotidianul | PDF – Scribd
    https://ro.scribd.com/doc/233998880/Lista-Masonilor-Din-Romania-Cotidianul

    Lista masonilor din România – Cotidianul RO
    https://www.cotidianul.ro/lista-masonilor-din-romania/

    • Dar ai habar ce vorbeşti? Ai învăţat vreodată să şi gândeşti?

      – Ceea ce expui. nu sunt probe, ci palavras inútiles!
      Nu s-au făcut niciodată probe reale că Isărescu ar fi evreu, mason da!
      Nu poate fi citată nici o autoritate autentică care să arate aceasta, că se trage din evrei.

      – Nici „un grad f.inalt din masonerie“ nu a spus că Isărescu e evreu.
      Asta este abureală sau dezinformare.
      În plus, şi în masonerie şi în servicii este plin de agarici tâmpiţi, mai ales în masonerie

      – „Lista masonilor din România“ nu este o lista de evrei.
      Da, Isărescu e mason şi sponsor din banii BNR al „Marii Loji Naţionale din România“ şi al altor organizaţii paramasonice şi are şi multe alte bube negre între faptele sale.
      Dar, din nou, mason nu înseamnă evreu.

      Nici cel care a inventat primul că Isărescu ar putea fi evreu (şi de la care s-a răspândit „informaţia“), Corneliu Vadim Tudor, care, şugubăţ, băga strâmbe din acestea mereu multora, după ce se supăra pe ei, n-a spus despre Isărescu, pamfletico-satiric, decât: „bănuit de rădăcini evreieşti “.
      Vadim Tudor:
      „MUGUR ISĂRESCU. Alt mason. Alt om plin de sine. Înainte vreme vorbeam destul de des la telefon, ba chiar ajutam, împreună, oameni nevoiaşi şi bolnavi. De cîţiva ani, eroul cîntecului pe care i l-am compus în anii ’90 („Mugur, Mugur, Mugurel/ Ai făcut din leu căţel“) a instituit un baraj de protecţie militară, ca nu care cumva să afle, cineva, numărul lui de telefon. Eu am aflat, însă, ceva mai important: calitatea execrabilă a vinului produs de podgoriile sale, din Drăgăşani. Ascultă, puştiule: să nu te pună Necuratul să-l tratezi pe aşa-zisul conte Etienne D’Avignon cu poşirca aia, că dă ungurul colţul! Ce deziluzie, acest oltean, bănuit de rădăcini evreieşti! Aşa grozav se crede el, în funcţia de contabil-şef? Ce-o să facă după ce va fi debarcat? Îl alege Loja Masonică urmaş al lui Belzebuth?…“
      https://www.revistaromaniamare.ro/oameni-carora-nu-le-mai-ajungi-nici-cu-prajina-la-nas

      – Iar după „logica“ ta, şi tu eşti evreu, dar nu ai aflat încă prin ce predecesor!
      Succes în „revelaţie“!

  7. Doar pentru oamenii cu bun-simț - Un caz celebru: Angela Merkel

    – Nici „un grad f.inalt din masonerie“ nu a spus că Isărescu e evreu. Asta este abureală sau dezinformare.

    BA DA, a spus. Si repet, eu vorbesc in cunostinta de cauza. Asa ca, daca nu ai nici cultura dialogului, nici bun-simț, nu o sa mai pierd timpul cu indivizi de teapa ta.

    PS. pentru ceilalti, care au ochi de vazut si urechi de auzit, un caz SIMILAR ( dpdv al “logicii”):

    Un caz celebru: Angela Merkel ( de 100 mai importanta ca Mugur Isarescu)
    1) Tatăl celebrei Angela Merkel: Horst Kasner, PREOT PROTESTANT
    2) 99,9999% din germani credeau si cred încă ( adică viseaza si acum) că Angela Merkel e nemțoaică ( am discutat si cu germani si nu e vreunul care sa nu jure pe orice, ca Angela e ceea ce cred ei toți).
    3) in mod “logic”, lumea crede cu tărie (conform versiunii oficiale / “corecte politic”) ca Angela e nemțoaică.
    4) REALITATEA + o intrebare RETORICA ( adică nu necesită răspuns): in Knesset (Parlamentul israelian), Angela Merkel si-a rostit prima parte a discursului in EBRAICA. Suficient de fluenta.
    Intrebarea nu mai e legata de Angela Merkel, ci : cum e cu “inteligența” beton si “logica infailibila” (daca tatal era pastor protestant in R.D.Germana, atunci Merkel e nemțoaică) ?!

    • BA NU! Nu vorbesti "in cunostinta de cauza". Deloc!

      Ai da sursa, dacă ai avea de dat altceva decât limbariţă agresivă lipsită de logică şi aere de atoateştiutor (fără temei).
      Dă măcar citatul din masonul „un grad f.inalt din masonerie” care ar fi garantat el că Isărescu e evreu! Ce gagarici de ’grand master’ a spus asta, unde şi când?
      Ai dat-o la delir cu Angelica Merkel, ca şi când biografia nemţoaicei ar putea demonstra că Isarescu e evreu. Fără exerciţiul gândirii şi decenţă afirmaţiilor poţi debita orice şi spui la infinit ba nu, ba da, ba nu, ba da. Asta arată doar o groapă a minţii captive suficienţei.

      • BA NU! Nu vorbesti “in cunostinta de cauza”. Deloc!
        February 11, 2026 at 1:59 pm

        Cu mai bine d-o juma’ dă secol în urmă, un inginer agricol zâcea de ”manole” fost coleg de clasă la liceu că măsa-i din Scundu-Vl, dar tac-so-i din hetnia acelora care n-ai vooie să-i critici.
        Dacă hactele șâ historia poa’ fi modificată, fiziognomia…mai greu.
        Un lucru, poate niciodată spus îi că ”excursioniștii” după ce-au fost forțați să plece, pe unde ajunjeau cu câte-un păhărel, floricel, ghiulicel ”cumpărau” vizite în ”pădurea de sub muntele lui Venus” și-și lăsau…slobozul. Noii ”apăruți” erau ghidați din umbră spre posturile înalte din politică și finanțe, urmărind cu …osârdie politica ”băștinașilor”, care după trimiterea în ”excursie” perpetuă, vizitau toate curțile imperiale și cereau să adune iei, impozitele, fiind mari adoratori de …gălbiori, evident , nu ciuperci. Acum ar vrea înapoi ”acasă-n” sudul…dar locu-i (re)ocupat de …OSM, aceiași care i-au trimis …în ”excursie”.
        Prin ’93, o afirmație/răspuns a unui ucenic, care la vârsta de 15 ani în 1935 a intrat pe poarta unei…firme bucureștene ș-a ieșit d-acolo după ’90(ca șef tehnic,ș-un frate-n șef la harmată): ‘nț, țiganii se ocupă de mici fușăraie, evreii sunt periculoși, SE DUC LA VÂRFUL STATULUI.

        ce-putem-pune-intre-realizarile-celor-200-de-miliarde-datorate-acum
        RĂSPUNS:
        ”muncile” alea evitate (poate) de toți.

        Succes, la-nțăles, s-aveți și io la NECENZURĂ, s’am. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *