Subsemnatul Ion Coja, domiciliat în București, șoseaua Nicolae Titulescu… Chem în judecată Federația Comunităților Evreiești din România (F.C.E.R.), din București strada Sfânta Vineri, nr 9-1.

Acuz F.C.E.R. ca fiind principala vinovată de psihoza produsă în România de după al Doilea Război Mondial și până azi, pe tema producerii „săpunului evreiesc” și a altor artefacte asemănătoare, psihoză care a avut un efect psihic devastator asupra persoanei mele, aflat la acea vreme în plin proces de formare a personalității umane. Efecte(suferințe) pe care le resimt până în zilele noastre.

Sunt născut în octombrie 1942 și din primele momente de viață conștientă am fost bombardat cu narațiuni cumplite privind activitatea unor oameni de a transforma trupul altor oameni în săpun. Nenorocul meu a fost că maică-mea, de două ori pe an, din resturi menajere „fabrica” săpun de casă, obicei generalizat în gospodăriile individuale din România! Spectacolul mi-era bine cunoscut și în imaginația mea de copil am început să compun scene în care trupurile umane, îndeosebi ale unor copii, intrau în malaxorul industriei săpunului. Curând aceste scene au început să-mi bântuie somnul, provocându-mi coșmaruri din ce în ce mai greu de suportat! Aceste coșmaruri mă bântuie și azi, subconștientul meu nu a putut fi penetrat de informația căpătată abia pe la sfârșitul anilor 1970, potrivit căreia analiza bucăților de săpun evreiesc nu ar fi pus în evidență nici urmă de ADN uman!

Informația a fost mediatizată anemic, neconvingător, în treacăt, fără o anvergură comparabilă cu felul cum a fost susținută ani de zile ideea săpunului evreiesc, a abajururilor pe bază de epidermă umană, evreiască din nou!

Chinul meu nocturn își urmează nestingherit ritualul: o dată pe săptămână cel puțin se petrece întâlnirea mea cu copiii din lagărele naziste care vin la fereastra mea să mă roage să-i primesc în casă, parcă ar vrea și să mă colinde, să-și rostească fiecare numele, iar eu, din nu știu ce motive, mă feresc să le aflu numele! Mi-e destul să le văd la fereastră mutrele îmbujorate de gerul de afară.

Seamănă câteodată cu colegii mei din clasele primare, de la grădiniță! Mai mult băieți, rar câte-o fată, cu codițe pe spate… Iar când se proptesc în ușă și încep s-o zgâlțâie mă trezesc din coșmar lac de sudoare.

Numai maică-mea, biata de ea, a știut de aceste coșmaruri, dar am ezitat să mă las dus la doctor sau la vreun preot! Simțeam că nu rezolvam nimic pentru vizitatorii mei nocturni, m-am gândit chiar că măcar visul meu îi mai readuce poate la viață pentru clipele mele de coșmar. Poate că asta mai puteam face eu pentru ei, să-i primesc să hălăduiască prin bezna nopții îngăduiți de mine! E visul meu! Îl puneam la dispoziția lor, a copiilor făcuți săpun la Auschwitz… Sau mai bine zis acel vis fusese luat în posesie de copilașii din vis, nu aveam inima să-i dau afară! Orice încercare fusese zadarnică!

Gândul acesta mă preocupă în ultima vreme, pe trezie, când știu deja că nu au existat copii făcuți săpun de nemți sau de oricine alții!

Dar copiii aceia care nu au existat iată-i că există mai departe în coșmarurile mele! N-am niciun drept asupra lor, să le curm eu existența nocturnă, preț de câteva minute cât durează de fiecare dată spectacolul macabru! Minute greu de suportat, când simt că se apropie încerc să mă trezesc, să nu mai adorm, să le amân, niciodată nu sunt bine venite, nu reușesc să mă obișnuiesc cu ele, cu minutele mele de chin existențial! Care-i vina mea?!

Efectele propagandei iresponsabile pe tema săpunului evreiesc nu s-au limitat la dezastrul vieții mele sufletești, la dezechilibrul psihic provocat în subconștientul meu!

Un efect mult mai puternic și mai dureros a afectat viața mea ca ființă rațională, normală, dotată cu spirit critic și analitic prin însăși natura mea de ființă umană! În această calitate, ca om, ca ființă rațională, confruntat ani de zile cu informațiile privitoare la fabricarea săpunului evreiesc și la confecționarea a mii de abajururi din epiderma unor evrei sacrificați cu nonșalanța cea mai abjectă, m-am luptat ani de zile cu întrebări chinuitoare privitoare la esența naturii umane! Mai putea fi omul considerat o creație a divinității? Mai putea fi omul conceput ca fiind creat „după chipul și asemănarea Domnului”, a lui Dumnezeu Însuși?

Încercând să împac credința mea în Dumnezeu, în natura divină a ființei umane, cu realitatea înfiorătoare a industriei săpunului evreiesc, care a transformat 900.000 de ființe umane(apud Simon Wiesenthal, unul din cei mai importanți activiști ai iudaismului și ai „săpunului evreiesc”), m-am simțit zdruncinat în credința mea de om, de creștin! Mi-am pierdut stima față de mine însumi ca om!

În pragul de a deveni ateu, fără voia mea am început să mă gândesc altfel la Dumnezeu, la rostul ființei umane în Istoria universală. Practic, mi-a fost greu să mai accept ideea că în ființa umană este materializată scânteia divină cu care Dumnezeu și-a pus amprenta divină asupra fiecăruia! Ce scânteie divină i-ar fi putut însufleți pe cei care au conceput industria săpunului evreiesc, a artefactelor care au folosit ca metraj părți din anatomia unor ființe umane?! Trupul uman ca materie primă pentru cele mai infame artefacte gândite de mintea umană!

Îi acuz pe cei care au colportat cu insistență minciuna despre săpunul evreiesc că mi-au tulburat echilibrul sufletesc și moral ani de zile, m-au împiedicat să mă realizez ca om normal, să beneficiez de minunile credinței în Dumnezeu și în noblețea ființei umane!

Sentimentul că aparțin unei specii străine de orice esență divină a devenit apăsător, insuportabil! Mi se părea că singura ieșire posibilă este renunțarea la condiția umană, adică sinuciderea! Numai conștiința suferinței pe care o voi provoca celor dragi m-a oprit de la acest gest care mi se părea, în absolut vorbind, singurul gest logic, reparator, prin care puteam să-mi recapăt cât de cât un rest din respectul de sine, pe care l-am pierdut sub povara grozăviei crimelor abjecte săvârșite în lagărele naziste! Nu puteam să nu mă simt cât de cât solidar și răspunzător cu acele rebuturi umane, erau oameni totuși, acționaseră în deplinătatea facultăților cu care mă știam și eu înzestrat prin nașterea mea ca om! Ca ființă umană!

„Omul! Ce minunat sună acest cuvînt!”… Nu mai găseam niciun motiv de satisfacție în faptul că aparțin speciei om, specia care a încununat Creația Divină! Încercam să-mi imaginez cum aș putea evada din interiorul acestei specii blestemate, infame, nelegiuite, și nu reușeam să-mi dau seama cum aș putea să procedez! Care ar fi alternativa la sinucidere?!

Am trăit ani de zile cu gândul la acest gest! Cine m-a supus acestui supliciu cumplit?!

Așadar acuz propaganda deșănțată pe tema săpunului evreiesc de faptul că a avut asupra persoanei mele consecințe extrem dăunătoare, slăbindu-mi până în pragul anulării resorturile satisfacției de a exista, de a exista ca om! Ca ființă alcătuită după chipul Creatorului! …Un creator de ale cărui virtuți nu mai eram deloc sigur!

Acuz pe cei care au avut iresponsabilitate de a susține minciuna înfiorătoare a săpunului evreiesc de faptul că în acest fel au acționat asupra conștinței mele umane, deteriorând-o aproape ireversibil! Numai instinctiv am continuat să exist, să mimez gesturile unui comportament social normal.

Pe la mijlocul anilor 1970 au apărut timide primele știri cum că nu se confirmă prezența chimică a ADN-ului uman în formula săpunului evreiesc! E cumva aceasta o dovadă că evreii nu sunt oameni, m-am întrebat în prima instanță?! Căci inexistența săpunului evreiesc mi se părea de neconceput, aproape de neacceptat, după câtă susținere avusese în toată mass media de pretutindeni teza săpunului evreiesc, a abajururilor din piele de evrei despielițați! Însăși suferința mea era o dovadă că săpunul acela există, a existat! Într-atât de puternic am fost marcat de propaganda săpunului evreiesc!

Al treilea motiv pentru care acuz gestul iresponsabil de a propaga teza mincinoasă privitoare la industria germană, nazistă a săpunului evreiesc, îl constituie efectul acestei diversiuni asupra evoluției mele intelectuale, ca profesor, ca scriitor, ca om de cultură!

Mi-aduc bine aminte, eram elev de liceu când mi-am propus să citesc capodopera lui Goethe, piesa Faust. La încheierea lecturii m-am pomenit făcând următorul comentariu în sinea mea: spiritul faustic, atât de caracteristic nației germane, și-a găsit din păcate încununarea cea mai vizibilă în experiențele științifice la care s-au dedat savanții germani de teapa lui Mengele! Cei care au dezvoltat industria săpunului evreiesc, industria de prelucrare a ființei umane ca materie primă, ca metraj, ca material inert, mi s-au părut quintesența de mentalitate și comportament faustic teuton, germanic!

Din pricina acestor criminali abominabili atașați lagărelor de concentrare naziste m-am ales cu o repulsie totală față de tot ce înseamnă limbă și cultură germană! Le-am ocolit sistematic, fără excepție, în modul cel mai habotnic!

În felul acesta dezvoltarea mea intelectuală a fost lipsită de cunoașterea unor capodopere fundamentale ale gândirii umane, ale filosofiei universale. I-am exclus pe autorii germani din sfera interesului meu intelectual și lucrul acesta a impietat grav asupra nivelului performanțelor mele intelectuale, profesionale, ca scriitor, ca lingvist!

Când am descoperit falsitatea informațiilor privind industria săpunului evreiesc a fost prea târziu ca să mai pot recupera la un nivel onorabil carențele pregătirii mele intelectuale! Am ratat un contact autentic cu lumea germană, cu marea cultură germană, ceea ce a constituit pentru mine un mare și dureros handicap. Un handicap insuportabil! Pe care nu l-am mai putut recupera nici până azi! Sub multiple aspecte persoana mea a fost profund marcată de spectacolul ororilor inventate de activiștii celei mai abjecte diversiuni de dezinformare și manipulare din istoria umanității.

Federația Comunităților Evreiești din România a avut în România cea mai activă și eficientă preocupare în susținerea și răspândirea tezei că în lagărele de concentrare naziste au fost puse la punct linii de producție industrială a săpunului folosind ca materie primă grăsimea umană, din trupurile deținuților evrei, uciși în acest scop. Cifra cea mai vehiculată fiind aceea de 900.000 de evrei transformați în săpun, după afirmația mereu reluată a celebrului evreu Simon Wiesenthal.

În România s-a făcut mult caz de această teză, s-au produs acțiuni publice organizate de F.C.E.R., cu mare ecou în conștiința românilor. Mă consider o victimă a acestei propagande mincinoase, pe care am luat-o în serios și ani de zile am fost convins că ființa umană a putut coborî la acest nivel sub-uman de abjecție și ticăloșie!

Când spun că mă consider victimă a propagandei pe tema săpunului evreiesc am în vedere în principal suferința psihică pe care mi-a cauzat-o psihoza indusă în publicul românesc, materializată în cazul meu sub forma de coșmaruri obsesive care m-au bântuit încă din anii copilăriei și care, ciclic, mă bântuie și azi, la ani buni după ce am aflat că totuși nu există acel blestemat de săpun evreiesc, că abjecția umană nu a atins acest grad ultim de decădere! De dezumanizare!

În subconștientul meu am rămas marcat însă pentru totdeauna de imaginile închipuite ale procesului de transformare a trupurilor umane în săpun! Aceste imagini s-au format în subconștientul meu la o vârstă fragedă, sub influența și presiunea nemijlocită a unor momente și acțiuni comemorative dedicate memoriei evreilor făcuți săpun, momente la care am fost obligați să participăm prin programa școlară, pionierească. Sunt imagini de coșmar care îmi tulbură de ani de zile somnul, tulburându-mi echilibrul sufletesc până în zilele prezentului cel mai strict! Sunt coșmaruri de care nu reușesc să mă eliberez!

Pot spune că mi-au stricat viața! Am ratat norocul de a mă naște om!

La sfatul unui psiholog am încercat și o terapie mai specială, descriind coșmarurile pe care le am în texte literare, sperând că în felul acesta mă voi elibera de povara acestor coșmaruri cumplite! De ani de zile încerc să le găsesc un leac, un remediu! Mă simt la discreția acestor coșmaruri, la cheremul fantasmelor, nu văd nicio posibilitate de a scăpa de ele! Revin ciclic în viața mea, la interval aproape săptămânal!

În mod special m-a marcat să văd bucățile de săpun în care imaginația mea nu a întârziat să vadă mădularele trupurilor unor copilași folosiți ca materie primă! Ne-au fost prezentate la ora de dirigenție acele faimoase bucăți de săpun, le-am văzut la o mulțime de expoziții, am asistat la ceremonia îngropării lor ca persoane decedate, conduse pe ultimul lor drum! Eram copii și instructorii de pionieri ne îmboldeau să vărsăm lacrimi ori să ne prefacem, ca să facem o bună impresie rabinilor prezenți la ceremonie! Eu nu m-am prefăcut, am plâns prostește, cu sughițuri și ignete! Am fost dat ca exemplu de instructorul nostru Agop Agopian.

Acuz Comunitatea Evreiască de pretutindeni pentru diversiunea „Săpunul evreiesc”, însușită de întreaga evreime și impusă conștiinței publice mondiale.

Este vorba de acuzația adusă regimului nazist din Germania care ar fi imaginat și organizat producția de săpun având ca materie primă a procesului de fabricație ființe umane, trupurile a 900.000 de evrei aflați în lagărele de concentrare geman și uciși în vederea transformării lor în săpun. Autorul acestei diversiuni și-a imaginat crima cea mai abjectă și a reușit, cu sprijinul comunității evreiești internaționale, să pună în circulație mondială această minciună de o enormitate fără pereche, care aduce cea mai mare jignire ființei umane. Conștiința publică planetară a fost pusă în situația de a accepta această postură a celei mai abjecte criminalități de care ființa umană s-a dovedit capabilă, crimă repetată în 900.000 de cazuri, numărul evreilor căzuți victime ale nebuniei naziste.

În mod specific acuz Federația Comunităților Evreiești din România, care și-a însușit diversiunea și a dezvoltat-o, dându-i în viața publică românească girul autorității sale, girul suferinței celor 6 milioane de victime ale holocaustului nazist! Ideea că oamenii au decăzut atât de tare încât au fost capabili de o crimă care a depășit orice imaginație!

În mod deosebit F.C.E.R. s-a remarcat prin preocuparea de a ridica vestitele „monumente ale săpunului”, presărate ici-colo prin toată lumea, dar în România numărul acestora este de ordinul zecilor, au fost ridicate în cimitirele evreiești din marile orașe, prin mari solemnități la care au fost aduși cu de-a sila sute de copii, pionieri, în fața cărora s-a jucat mascarada înmormîntării simbolice a unor bucăți din vestitul săpun evreiesc, spre a fi întru pomenirea miilor de evrei transformați în săpun de bestiile naziste!

Existau toate motivele să se abțină de la mascarada acestui ritual care a marcat sensibilitatea tuturor copiilor care au fost obligați să ia în serios tragedia saponificării unor ființe umane, ca dovadă a lipsei totale de respect față de umanitate, față de Dumnezeu din partea autorităților naziste! Copiii au aflat că este posibil ca ființa umană să decadă în asemenea hal, atingând o limită inimaginabilă între oameni normali. Aceste monumente deopotrivă mincinoase și stupide stau și azi în picioare ca o dovadă de trăinicie a dezinformării și manipulării, a rezistenței în timp a minciunii iresponsabile, bine susținută prin toate mijloacele de propagandă!

Nu cerem demolarea acestor monumente rușinoase! Dimpotrivă! Ele trebuie păstrate și mediatizate mai mult decât până acum! Cerem însă ca F.C.E.R.
– să planteze lângă aceste monumente înscrisuri vizibile, de dimensiuni mai mari decât înscrisurile aflate pe aceste monumente, prin care F.C.E.R. să declare că propaganda privind săpunul evreiesc a fost o diversiune infamă, deoarece s-a dovedit științific că nu există acel săpun evreiesc;
– să-și asume răspunderea pentru propagarea dezinformării privind săpunul evreiesc și
– totodată să-și ceară iertare față de publicul românesc ultragiat prin răspândirea unor știri false despre abjecția și grozăvenia „săpunului evreiesc”!
– să mediatizeze cu insistență, prin comunicate și declarații repetate, la cele mai cunoscute mass media, presă, radio și TV, recunoașterea vinovăției fără egal în istorie pentru diversiunea așa zisului „săpun evreiesc” și a celorlalte artefacte puse pe seama regimului nazist. Pe seama ființei umane!
– să-și ceară iertare în chipul cel mai solemn față de Dumnezeu și față de omenire pentru imensa jignire adusă creației divine care este Omul.

În sprijinul celor de mai sus atașez textul literar „Romeo & Julieta la Auschwitz” în care relatez drama prin care am trecut, coșmarurile pe care mi le-a cauzat diversiunea cu săpunul evreiesc. Textul are 165 de pagini, pentru a fi mai ușor de parcurs am indicat paginile care au legătură cu descrierea coșmarurilor mele. Am copiat acele pagini și le atașez cererii prezente pentru a ușura munca onor instanței.

Textul respectiv a fost publicat în 2019 la editura AEVEA, dar scrierea sa a fost începută cu ani buni mai înainte. Existența acestui text dovedește că suferințele mele sufletești au fost și sunt reale, că este întemeiată acuzația adusă de mine Federației Comunităților Evreiești din România, aprecierea că –  se face vinovată față de publicul românesc, față de omenirea întreagă. Vinovăția sa față de mine, printr-un concurs de împrejurări aleatoriu, are un caracter personal, întrunind condițiile încadrării ca infracțiune în temeiul legii.

Faptele reprobabile pe care Federația Comunităților Evreiești din România le-a săvârșit prin propagarea insistentă a ideii că în timpul celui de al Doilea Război Mondial naziștii germani au fabricat săpun din trupul a 900.000 de evrei uciși în acest scop, intră sub incidența legislației care condamnă CRIMELE ÎMPOTRIVA UMANITĂȚII. Această legislație condamnă faptele care privesc agresiunea fizică „împotriva umanității”, dar și suferințele de ordin mental pricinuite omenirii.
Vezi legea 301/2004, Partea specială – Crime șim delicte contra persoanei – Capitolul I – Crime contra umanității[1] art.172, aliniatul
b.vătămarea gravă a integrității fizice sau mentale a membrilor colectivității sau grupului se pedepsește cu detenția pe viață sau cu detențițiune severă de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi
art.175
(1) săvârșirea, în cadrul unui atac generalizat sau sistematic, lansat împotriva populației civile, a vreuneia dintre următoarele fapte:
(b) vătămarea gravă a integrității fizice sau mintale;

În cazul de față este vorba nu de o colectivitate sau un grup, ci de însăși întreaga omenire pusă sub acuzația cea mai cumplită imaginabilă: uciderea a sute de mii de ființe umane în vederea fabricării de săpun din cadavrele respective. Cinismul acestei operațiuni este chiar mai degradant sub forma de informație falsă, calomnioasă, decât în forma sa înfăptuită! Ani de zile însă această calomnie nu a fost de nimeni și de nimic infirmată, circulând în public ca un adevăr indiscutabil! Contribuind astfel la o scădere a încrederii omului față de valoarea morală a Omului!

Dacă legea condamnă calomnia la persoană, legea trebuie să condamne cu strășnicie sporită calomnia la adresa umanității, calomnia care aduce atingere gravă în ceea ce privește excelența speciei umane. Calomnia nesăbuită la care s-a dedat FCER lucrează la acest nivel maxim, deformând imaginea consacrată a omului, ca ființă creată de Dumnezeu, ca încoronare a Creației divine. Abjecția la care s-a coborît propaganda săpunului evreiesc este fără egal de josnică în istorie! Iar până azi nu a primit nicio sancțiune publică! Nicio dezicere oficală!

Suferințele de ordin mental nu sunt enumerate în detaliu de legislația care condamnă crimele contra umanității, ceea ce pune instanța prezentă în fața unei responsabilități istorice, de a crea un precedent în materie. Umanitatea este un concept vast, complex, din care nu poate lipsi respectul pentru persoana umană, pentru omenire ca ansamblu de valori morale specifice umanității. Or, imaginarea săpunului evreiesc este o ispravă rușinoasă a unor minți viciate de lipsa de respect față de om, față de definiția omului la care spiritualitatea omenească a ajuns atât prin diversele religii în funcțiune, cât și prin sistemele filozofice edificate în milenii de cultură și civilizație.

Lipsa de aderență la definiția omului dovedită de cei care au propagat ideea nesăbuită a fabricării pe scară industrială a săpunului evreiesc se cuvine a fi sancționată drastic, în mod exemplar, pentru a impune prin lege obligația respectului de sine ca ființă umană ce trebuie asumată de fiecare persoană, dar mai ales de entități juridice de anvergura Federației Comunităților Evreiești din România!

Nu vorbim de un gest necugetat săvârșit într-un moment de rătăcire, ci de o acțiune neîntreruptă vreme de zeci de ani, practic continuată de F.C.E.R. până în zilele noastre, care se cuvenea a fi curmată măcar în momentul când analiza științilfică a săpunului evreiesc a dovedit că acel săpun nu conținea nici urmă de componentă umană în chimia sa. (Vezi documentarul depus în anexă) Sunt zeci de ani de când F.C.E.R se cuvenea să dea o dezmințire oficială a propagandei iresponsabile făcută după 1945 săpunului evreiesc. F.C.E.R nu a dat această dezmințire, a continuat să joace mascarada inaugurării de „monumente ale săpunului” cu o fervoare nemaiîntâlnită pe alte meridiane, poziționând România pe un rușinos loc întâi în fruntea țărilor care s-au făcut de rușine ridicând pe teritoriul lor asemenea monumente tembele, expresii deopotrivă ale prostiei și ale lipsei de aderență morală la valorile autentice ale umanității! Atacul susținut la aceste valori trebuie încadrat juridic la capitolul crime împotriva umanității. Iar Federația Comunităților Evreiești din România se face vinovată de aceste atacuri.

F.C.E.R. se face vinovată de crime împotriva umanității

Vina este cu atât mai mare cu cât la Yad Vashem, autoritatea evreiască supremă în materie de holocaust, la vremea cuvenită s-a dat un comunicat oficial care a dezmințit povestea ineptă a săpunului evreiesc. Acel comunicat nu se poate să nu fi ajuns la cunoștința liderilor F.C.E.R., dar la F.C.E.R. nu i s-a dat importanța cuvenită. Ne e greu să înțelegem acest comportament al F.C.E.R., dar acesta nu este un motiv pentru a lăsa nesancționată fapta profund reprobabilă a inventării și propagării ideii săpunului evreiesc, idee care aduce o jignire profundă întregii umanități. O jignire cum nu i s-a mai adus de gravă și de neîntemeiată ideii de om, de umanitate.

Crimele, de la Cain încoace, au însoțit întreaga istorie a omenirii. Din păcate, diversitatea modului de a executa actul criminal, pricinuitor de moarte pentru altă persoană, a fost foarte mare. Abjecția acestor acte criminale este deprimantă, afectând profund ceea ce am numit definiția omului. În acest context, imaginația celor care au scornit genocidul comis pentru fabricarea săpunului evreiesc, depășește „performanțele” tuturor criminalilor din istorie! Pentru milioanele de oameni care au luat în serios săpunul evreiesc s-a produs astfel dovada deprimantă că abjecția umană este nelimitată, că decăderea ființei umane este totală și fără leac! Implementarea acestui sentiment în mintea celor care au luat în serios minciuna criminală a săpunului evreiesc nu poate fi calificată decât ca o crimă împotriva umanității. Este vorba de un abandon total al ideii de excelență a ființei umane! Un act de dezicere de condiția umană! Un asemenea act este de imaginat cel mult la nivelul individului debusolat, tarat psihic, dar nicidecum la nivelul de reprezentativitate al unei instituții ca Federația Comunităților Evreiești din România. Un act abominabil la care liderii F.C.E.R. s-au dedat zeci de ani la rând, fără nicio remușcare.

Eu, subsemnatul Ion Coja, sunt unul dintre fraierii/naivii care au căzut în plasa propagandei săpunului evreiesc și am crezut ad litteram textele acestei propagande, îndeosebi realitatea impunătoare a monumentelor închinate săpunului. Consecințele contactului meu cu povestea săpunului le-am descris în cartea „Romeo & Julieta la Auschwitz”. Această carte devine piesă la dosarul prezentei cauze, este dovada faptului că propaganda repectivă a avut un efect devastator pentru psihicul copilului care eram, efect care funcționează din păcate până azi, provocându-mi în stare de somn coșmaruri insuprtabile.

Pentru această suferință mintală consider că principala vinovată este Federația Comunităților Evreiești din România.

Precizez că scrierea acestei cărți a durat mai mulți ani, am scris-o cu speranța că descrierea în sine a coșmarurilor mele va avea un rol terapeutic și mă va elibera de povara viselor năucitoare! Nu s-a confirmat speranța mea! Sunt devastat mai departe de aceleași coșmaruri! Nu mi-e greu să-mi imaginez că într-un fel sau altul, aidoma mie, sunt multe persoanele al căror echilibu sufletesc a fost perturbat de propaganda criminală a săpunului evreiesc.

Cartea Romeo și Julieta la Auschwitz este în mare măsură autobiografică, așa cum sunt multe opere literare. Fără voia mea această carte este dovada măsurii în care propaganda săpunului evreiesc a putut produce suferințe mintale, sufletești, în publicul larg. Fără voia mea, cartea devine o piesă incriminatorie penal la adresa celor vinovați de propaganda săpunului evreiesc, persoane identificabile sub tutela/firma FCER. Cartea n-a fost scrisă cu gândul la acest proces, a fost scrisă cu mulți ani în urmă, iar eu numai de curînd, în urmă cu câteva săptămâni mi-am dat seama de aspectul juridic, penal, al întregii povești! Au trecut ani de zile după scrierea cărții, eu am trecut prin experiența unui cancer, a unor tratamente medicale care mi-au salvat viața, viață pe care puteam s-o pierd înainte de a apuca să produc acțiunea juridică de față, care n-a fost premeditată decât cu câteva săptămâni mai înainte de depunerea acțiunii juridice prezente. Nu mi-am planificat să aștept să ajung la vârsta de 80 de ani pentru a declanșa această acțiune juridică. Între scrierea cărții și acțiunea juridică de față nu este nicio legătură premeditată.

Povestea săpunului evreiesc este imaginată într-un dispreț total față de ființa umană, față de demnitatea umanității, față de respectul de sine atât de definitoriu pentru un om autentic! Acest respect este cu totul necunoscut în rândurile FCER. Atât la nivelul liderilor, cât și la nivelul membrilor de rând! Niciunul nu s-a delimitat de crima împotriva umanității făcută prin propaganda săpunului evreiesc, crima de care FCER și-a legat existența vreme de zeci de ani. Inclusiv în momentul de față! Până la această dată, 11.09.2022, F.C.E.R. nu a dat nicio dezmințire în legătură cu diversiunea la nivel planetar a săpunului așa zis evreiesc.

Nota bene. Să reținem din literatura dedicată crimelor împotriva umanității următoarele aspecte:

– Pentru a se proba crimele împotriva umanității și pentru condamnarea făptuitorilor, este necesară doar probarea crimelor săvârșite, nefiind nevoie și de dovedirea intenției de a distruge un grup.

– Crimele contra umanității, indiferent dacă sunt comise în timp de război sau în timp de pace, așa cum sunt definite în Statutul Tribunalului Militar Internațional de la Nurnberg din 8 ,august și confirmate prin rezoluțiile Adunării Generale a O.N.U.  3 (I) și 95 (I) din 13 februarie 1946 și 11 decembrie 1946 , sunt imprescriptibile.

Conform DEX „umanitate” are semnificațiile următoare:

Umanitate s. f. 1. Sentiment de bunăvoință, compasiune pentru nenorocirile altuia, bunătate, omenie, umanitarism. 2. Totalitatea oamenilor; omenire (1). ♦ Colectivitate de oameni. – Din lat. humanitas, -atis, fr. humanité.

Cu alte cuvinte, a săvârși „crime împotriva umanității” înseamnă și atacul pe plan spiritual la semnificația umanității, atacul la ceea ce am putea numi definiția omului, prin susținerea unor idei false și denigratorii la adresa ființei umane. Ideea că ființele umane au putut imagina și înfăptui crime împotriva unor semeni de-ai lor pentru a transforma cadavrele victimelor în materie primă pentru industria chimică a săpunului, săpun introdus după aceea în consumul public, este o idee care atinge profund conceptul de umanitate, depreciind definiția omului, deteriorând grav conștiința de sine a oricărei ființe umane. Confruntată cu realitatea/propaganda săpunului evreiesc, conștiința fiecărei ființe umane suferă un veritabil șoc, este obligată să treacă printr-un proces de reevaluare drastică a respectului de sine pe care milenii de istorie și cultură l-au sădit în sufletul și comportamentul omului normal, a omului exponențial. În viziunea iresponsabilă a celor care au imaginat și promovat ideea săpunului evreiesc, umanitatea încetează a mai fi legată de sinonimele sale îndătinate: „omenie, bunătate, blândețe, compasiune, îndurare pentru suferințele altora, compasiune și bunăvoință față de nenorocirile altora”. Acest veritabil atac la esența definiției omului nu poate fi catalogat altfel decât o crimă împotriva umanității!

Notă – Cine dorește poate citi integral textul Romeo & Julieta la Auschwitz intrând pe blog www.ioncoja.ro la Librăria Ion Coja. Paginile legate de „săpunul evreiesc” sunt 21, 33-55, 122-150 și 157-161

——————————————-