Home / Educativ / Proiect de Lege Grădinița Obligatorie – Adio, cei Șapte Ani de Acasă!

Proiect de Lege Grădinița Obligatorie – Adio, cei Șapte Ani de Acasă!

Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Decembrie 9, 2018

De ce să-ți educi copiii acasă când îi poate educa statul în centre specializate?

Cine știe, dacă îi educi acasă s-ar putea să crească cu idei deplasate retrograde, cum că ar exista doar 2 genuri (bărbat/femeie).

În societatea viitorului așa ceva este innaceptabil.

Activenews:

Proiectul „România Educată”, lansat, miercuri, de președintele Klaus Iohannis,  propune schimbări radicale în privința Educației naționale, printre măsurile urmărite fiind scăderea treptată a vârstei de școlarizare, obligativitatea vaccinării sau educația parentală în școli, orizontul de realizare a acestor obiective fiind 2030.

Educația în secolul 21, fără drepturi parentale, fără șapte ani de acasă, acesta este viitorul unui stat autoritar cu populație docilă, spălată de mică pe creier.

Proiectul girat de Oana Pellea, Mihail Șora, Andreea Răducan sau Victor Rebengiuc prezintă două scenarii posibile și mai multe obiective sectoriale de îndeplinit.

Reamintire că Mihail Șora este literalmente bolșevic globalist.

În cele ce urmează, analizăm primul scenariu propus, prezentând principalele propuneri.

Educația antepreșcolară se adresează copiilor de 0-2/3 ani și se derulează în creșe și centre de zi. Deși nu este obligatorie, are un rol important în dezvoltarea fiecărui copil și facilitează compatibilizarea vieții de familie cu activitatea profesională.

Încă nu este obligatorie.

În afara rețelei de creșe de stat (care trebuie extinsă semnificativ până în anul 2030), statul încurajează dezvoltarea de creșe/centre de zi în cadrul mari lor angajatori (de stat sau privați), centre care oferă inclusiv servicii de educație ante-preșcolară cu program prelungit.

Activitatea din creșe/centre de zi este axată atât pe servicii de educație timpurie, cât și pe servicii de îngrijire a copilului, pe dezvoltarea și stimularea motrică, emoțională și verbală a acestuia. Este derulată de personal de îngrijire și personal specializat (educatori-puericultori,psihologi, medici și asistente medicale), cu studii terțiare, în spații comune, cu servicii medicale și de triere bine organizate (de  exemplu, vaccinarea obligatorie a copiilor este verificată), cu servicii psihologice, de logope-die și educație parentală.

Ne putem imagina ce fel de servicii psihologice se vor presta.

Educația  preșcolară se adresează copiilor cu vârste între 3 și 6 ani. Ea se desfășoară în grădinițe, care urmăresc dezvoltarea motrică, emoțională, verbală și socială a copilului, precum și crearea contextului pentru joc/joacă cu caracter aplicat. Activitatea este asigurată prin educatoare cu studii terțiare, formate în cadrul unor programe de licență specifice. Toate grădinițele oferă opțiuni de program prelungit și au servicii suport, asigurate de logopezi, psihologi și medici, pentru a garanta dezvoltarea armonioasă a copiilor, reducerea inechităților și sprijinirea părinților în activitatea parentală.

Învățământul primar este o formă de educație teoretică (cu trimitere la elemente din practică), care se desfășoară sub îndrumarea unui învățător pentru fiecare clasă, cu profesori pentru anumite discipline. Are o durată de cinci ani și începe la vârsta de 5 sau 6 ani.

În procesul educațional, accentul cade pe dezvoltarea capacității de a lucra, singur sau în echipă, pentru executarea de sarcini școlare simple, a competenței de a citi și a înțelege texte simple, a competenței de a funcționa autonom acasă sau la școală și de a înțelege anumite concepte de bază importante pentru funcționarea în societate (respectul, toleranța, drepturile de bază etc.).

Consilierii școlari sprijină demersuri importante pentru sistemul de educație cum ar fi: prevenirea abandonului școlar, educația parentală, prevenirea violenței și bullying-ului, orientarea în carieră etc.

În procesul de evaluare sunt utilizate testările pe bază de calificative, cu ajutorul cărora, în fiecare an, se evaluează dezvoltarea elevului, cu informarea părinților cu privire la progresele făcute de elev.

Învățământul secundar inferior sau gimnazial este tot o formă de educație teoretică și include patru ani de studiu (clasele V-VIII).

Activitatea didactică din învățământul gimnazial este derulată de profesori, absolvenți de studii superioare calificați în una sau mai multearii disciplinare și cu o pregătire pedagogică extensivă. Aceștia sunt sprijiniți în activitatea lor de un număr suficient de consilieri școlari, profesori de sprijin, mentori etc.

[…]

Educația este furnizată la standarde de calitate, definite prin lege, indiferent de vârsta, mediul socio-economic de proveniență, nevoile speciale, religia, etnia,opțiunile politice sau orientarea sexuală ale celor care învață.

Președintele Klaus Iohannis a anunțat miercuri că proiectul “România Educată” se va afla trei luni în dezbatere publică, timp în care vor fi organizate consultări cu mai mai mulți factori, între care partidele și guvernanții.

Vestea bună este că în acestea 3 luni, părinții se pot mobiliza să dea cu programul de pământ.

Pentru buna informare a părinților prezentăm următorul text,

De pe IonCoja:

În urmă cu câteva luni Parlamentul României a legiferat o măsură pe care oficialii guvernamentali o anunțau de mai multă vreme: reducerea vârstei minime de la care începe școlarizarea obligatorie.

Un subiect, să o recunoaștem, serios, de natură a afecta viața cvasi-totalității familiilor românești tinere, care ar urma astfel să se despartă mai devreme de copiii lor pentru a ceda o bună parte din educația acestora unei instituții. Adio, deci, cei șapte ani de acasă!

În 2014 chiar prim-ministrul de atunci, dl. Victor Ponta, afirma că este necesară o dezbatere națională în această privință.

Această dezbatere n-a mai avut loc niciodată.

În schimb, Parlamentul a adoptat, în mai 2018, cu largă majoritate o propunere de lege privind amendarea art. 16 din Legea Educației Naționale nr. 1/2011 în sensul de a se stabili o nouă durată și o nouă componență a învățământului general obligatoriu, după cum urmează: învățământul general obligatoriu are acum 15 clase și cuprinde: ultimii doi ani ai învățământului preșcolar, învățământul primar, învățământul gimnazial și primii doi ani ai învățământului secundar superior.

Astfel, învățământul liceal și grupa mare din învățământul preșcolar devin obligatorii până cel mai târziu în 2020, iar grupa mijlocie până cel mai târziu în anul 2023. Nici grupa mică de la grădiniță nu scapă, ci devine, și ea, obligatorie nu mai târziu de anul 2030.

Motivațiile invocate în expunerea de motive a proiectului de lege au fost calitatea superioară a educației într-o formă instituționalizată, socializarea mai bună și… învățarea de la colegi.

Este un subiect asupra căruia câteva organizații pro-familie s-au pronunțat critic (de exemplu) în mod repetat. Reiau câteva din aceste observații în speranța unei viitoare reveniri, din partea unui legislativ mai atent și mai responsabil, asupra acestor nefaste „inovații”.

Dincolo de dificultățile de ordin logistic, privitoare la resursele financiare și de personal calificat necesare unei asemenea măsuri (ținând cont de nevoile sensibil diferite ale copiilor de vârste diferite mai ales în această perioadă de viață), renunțarea la „cei 7 ani de acasă” în favoarea unei „semi-instituționalizări” a copiilor ridică o serie de probleme obiective.

Argumentele pentru începerea mai devreme a școlarizării obligatorii nu au niciun suport concludent – dimpotrivă. Argumentele curente pentru scăderea vârstei de începere a școlarizării nu au un suport științific concludent, așa cum recunosc o serie de rapoarte de cercetare din Irlanda de Nord și Anglia (țări europene cu cea mai scăzută vârstă de școlarizare, 4 ani) dar și pe plan mondial. (C. Perry, 2011; C. Sharp, O’Donnell, 2007, S.P. Suggate, 2009)În schimb, cercetări recente evidențiază efecte negative semnificative ale angajării premature a copiilor în activități de învățământ instituțional, în special în cele de tip formal.

De exemplu, Terman Life Cycle Study din SUA, un studiu longitudinal desfășurat pe perioada a peste opt decenii, arată că, în medie, școlarizarea timpurie este asociată cu „rezultate mai slabe, inclusiv pregătire mai slabă la matematică, educație mai scăzută în ansamblu, anumite dificultăți la mijlocul vieții, consum mai mare de alcool și o mortalitate mai mare.” (M. Kern & S. Friedman, 2009; S. Friedman, 2011) Autorii acestui studiu conchid că maturitatea psihologică și gradul general de pregătire pentru situația școlară, iar nu inteligența și vârsta, sunt factorii relevanți pentru a decide când ar trebui copiii să meargă la școală.

De asemenea, alte studii scot în evidență scăderea motivării de a citi și o înțelegere mai slabă a textelor la copii care încep mai timpuriu (5 ani) să învețe să citească. (S.P. Suggate, E. Schaughency & E. Reese, 2013).

În acord cu cercetările de neuropsihologia dezvoltării, considerăm că aspectul cel mai important îl reprezintă efectul școlarizării timpurii asupra relației copiilor cu părinții lor.

Studierea tipurilor de relații între copii și părinți în primii ani de viață arată că acestea sunt decisive pentru sănătatea mintală a copiilor și dezvoltarea lor de-a lungul întregii vieți. (M. Hyson & H.B. Tomlinson, 2014) În acest sens, autorități de talie mondială în domeniul științelor dezvoltării atrag atenția că scăderea influenței parentale în educația copiilor în favoarea influenței grupului de copii de vârstă apropiată („peer orientation”) subminează unitatea familiei, periclitează dezvoltarea sănătoasă și favorizează o cultură a tinerilor bazată pe ostilitate și hipersexualizare. (G. Neufeld & Gabor Maté, 2011).

De asemenea, studii efectuate în Norvegia demonstrează efectul pozitiv pe care creșterea timpului dedicat îngrijirii copiilor acasă – prin reducerea timpului de lucru al mamelor – îl are asupra performanțelor școlare ale acestora, în timp ce participarea mamelor pe piața forței de muncă este corelată cu efecte negative asupra educației și succesului ocupațional al copiilor. (E. Bettinger et al, 2013; V.F. Haaland, 2013) Alte studii recente probează faptul că copiii părinților cu un statut socio-economic și educațional mai bun au performanțe de dezvoltare, inclusiv școlare, mai bune. (J. Horstschräer & G. Muehler, 2014).

Pe de o parte, toate aceste cercetări confirmă vechea înțelepciune a valorii unice a celor „șapte ani de acasă”. Pe de alta, ele demonstrează că politicile educaționale ar trebui să țină cont într-o măsură mult mai mare de nevoie de educație ale părinților. Or, din nefericire, în țara noastră, contrar prevederilor Constituției și legislației în vigoare, rolul părinților în educarea copiilor este în mod constant minimalizat de autorități.

Un nou experiment în educație? Hilar, dacă n-ar fi pe timpul, banii și nervii noștri

În opinia noastră, „obligativitatea grădiniței”, ca să denumim colocvial această „extindere a învățământului obligatoriu”, este doar un nou experiment în școala publică, fie el și unul care ne aliniază la „tendințe internaționale” recomandate de organisme suprastatale birocratizate. Nimic nou până aici – de asta avem parte din 1990 încoace.

Mai rămâne de stabilit cum anume va fi el aplicat, din moment ce peste 3.000 de localități românești nu au nicio instituție de învățământ pe teritoriul lor.

Și mai ales cu ce cost logistic și sufletesc vor fi dislocați copiii din familii pentru a fi trimiși la grădinițe, adesea în alte localități?

Adevărat, guvernarea actuală s-a angajat că va construi 2.500 de creșe și grădinițe până în 2020, perioadă ce coincide cu termenul-limită pentru aplicarea măsurii învățământului obligatoriu de 15 clase. Însă, ne amintim de o altă promisiune similară, făcută în 2010 de guvernarea PDL-Băsescu și soldată cu… ceea ce știm cu toții. Cu nimic!

În plus, deși clasele a XI-a și a XII-a devin obligatorii, acest lucru nu poate rezolva problema abandonului școlar din anii anteriori. Conform statisticilor, aproximativ 25% dintre elevi abandonează școala în clasele a VIII-a și a IX-a.

Sistemul de educație din România are mari probleme, iar suplimentarea numărului anilor de învățământ obligatoriu nu ar contribui la soluționarea lor sau la creșterea calității actului educațional, ci dimpotrivă, în aprecierea noastră.

Statul-dădacă se substituie familiei

Doar în treacăt, din cauza complexității abordării, menționăm aici și tendința tot mai acută și mai îngrijorătoare a autorității publice de a se substitui familiei. Dintr-o perspectivă sociologic conservatoare, „confiscarea” copiilor și trimiterea lor într-o instituție la vârste atât de fragede este un experiment tipic de planificare socială, care ne duce cu gândul mai degrabă la statele marxiste.

Școlarizarea foarte timpurie și obligatorie nu doar că nu favorizează familia în niciun fel, dar de fapt o subminează, prin aceea că o dezintegrează în indivizi independenți unul de altul, dar dependenți față de Stat.

Încredințarea către o așa-zisă „societate” impersonală și imposibil de tras la răspundere, dar controlată prin decizii birocratice a unei cote cât mai mari din creșterea și educarea copiilor a fost rețeta pentru pulverizarea familiei ca unitate socială în indivizi ca entități politice și, cu ea odată, dependența lor perpetuă de o formă sau alta de asistență socială.

Fie aceasta și una indirectă, în care Statul ia cu forța de la familii o mare parte din câștigul lor, pentru a le furniza ceea ce tot el insistă că acestea au nevoie, indiferent că sunt de acord sau nu.

„Grădinița obligatorie”, a cărei necesitate nu există cu adevărat decât în mintea inițiatorilor propunerii legislative amintite, este exemplificarea perfectă a ipotezei de mai sus.

Dacă suntem tentați să respingem acest tip de enunțuri pentru simplul motiv că le atribuim unei istorii recente și nefaste și unor regimuri totalitare, să remarcăm că aceeași tendință este vizibilă acut și în Occident, Suedia fiind exemplul extrem de manipulare birocratică destinată a distruge principalul rival al statului, ca punct de convergență al loialităților: familia.

Peste Ocean, așa-numitul „părinte” al școlii publice americane, Horace Mann, nutrea sentimente critice sau chiar aversiune față de familie.

Invocând „neglijența”, ignoranța și ineficientele familiilor în statul lui, Mann lega sistemul de școli comunale de o viziune a unui stat puternic, autoritar, în cadrul căruia guvernul își asuma pur și simplu rolul de părinte.

Mai mult, „copilul nu merge la școală pentru a dobândi cunoștințe”, era de părere F. W. Parker, așa-numitul „părinte al educației progresiste” și inspiratorul influentului educator socialist John Dewey. „El vine aici ca să trăiască și să-și pună viața, formată la școală, în slujba comunității.” „Fiecare școală publică din țară trebuie să devină un cămin și un cer pentru copii”, mai spunea el.

Discuția poate continua – și trebuie să continue, căci miza ei este una majoră.

Pentru lectură suplimentară, vezi Notele de subsol.
Bibliografie:

Bettinger, Eric, Torbjørn Haegeland, and Mari Rege. Home with mom: the effects of stay-at-home parents on children’s long-run educational outcomes. No. 4274. CESifo Working Paper, 2013.

Friedman, Howard. The Longevity Project: Surprising Discoveries for Health and Long Life from the Landmark Eight Decade Study. Hay House, Inc, 2011.

Haaland, Venke Furre, Mari Rege, and Mark Votruba. Nobody Home: The Effect of Maternal Labor Force Participation on Long-Term Child Outcomes. No. 4495. CESifo Working Paper, 2013.

Horstschräer, Julia, and Grit Muehler. „School entrance recommendation: a question of age or development?.” Education Economics 22.3 (2014): 270-292.

Hyson, Marilou, and Heather Biggar Tomlinson. The Early Years Matter: Education, Care, and the Well-Being of Children Birth to 8. Teachers College Press, 2014.

Kern, Margaret L., and Howard S. Friedman. „Early educational milestones as predictors of lifelong academic achievement, midlife adjustment, and longevity.” Journal of applied developmental psychology 30.4 (2009): 419-430.

Neufeld, Gordon, and Gabor Maté. Hold on to your kids: Why parents need to matter more than peers.Random House LLC, 2011.

Perry, Caroline, Arguments on the school starting age, Northern Ireland Assembly Research and Information Service Briefing Paper, Paper 97/11.

Sharp, Caroline, and Sharon O’Donnell. „Starting School at Four: the English Experience.” in The Education of 4-to 8-Year-Olds-Re-designing School Entrance Phase , CIDREE/DEVO, 2007, 15-26.

Suggate, S. P. (2009). School entry age and reading achievement in the 2006 Programme for International Student Assessment (PISA). International Journal of Educational Research, 48, 151–161.

Suggate, Sebastian P., Elizabeth A. Schaughency, and Elaine Reese. „Children learning to read later catch up to children reading earlier.” Early Childhood Research Quarterly 28.1 (2013): 33-48.

Institutul Național de Statistică, „Proiectarea populației școlare la orizontul anului 2060”

3 comments

  1. Nu stiu daca vor reusi parintii sa dea de pamant cu gunoiul asta de propunere. Poate se mai intampla protestu contra omului cu mustata nr. #346 iar televiziunile acolo sunt puse sa mute discursul public.
    Oamenii vor pune botul, si se vor trezi peste 3 luni parintii aia mai tineri ca nu mai au voie sa isi creasca cum vor copilu’. Mai rau e pentru cei ce se vor naste acum, ei o sa fie doar ca niste vite controlate cu idei ale statului iudeo-progresist. Ala va fi modul in care vor vedea lumea.

  2. Eu mi-am trimis punctele de vedere la http://www.presidency.ro/ro/contact

    Tot acolo se poate scrie si parerea despre Pactul de Migratie al ONU.

  3. Ai nostri lideri la Brussel invata
    Corect la minte cum sa-si lege nodul,
    Si vin apoi ca sa ne dea povata
    Cum e corect sa educam norodul;

    In fraze fin si-atent elaborate
    Cand amicali , cand plini de importanta,
    Ne-asigura ca nu-s mai mari pacate
    Precum e-acela de intoleranta!

    Si, logic, nici mai mare fericire_
    De-ai cauta-o o eternitate!_
    Nici pentru om , nici pentru omenire,
    Cum e cea data de diversitate…

    Ca de le-asculti mieroasele-argumente,
    Chemarea dulce,sfatul si reprosul_
    C-asisti iti vine-a crede, realmente,
    La scena intai din “Vulpea si cocosul”

    Ce-a suferit doar o modificare_
    Ca azi cocosu-i jos sub gard, supus,
    In timp ce vulpea moralizatoare
    Discursu-si tine cocotata sus!

    Si de acolo, de la inaltime,
    Ca orice vrednica avicultoare,
    Graunte arunca catre pasarime
    Si-i cere-n schimb numai o-imbratisare…

    Dar nici aceea foarte corporala,
    Vizand direct carnale beneficii,
    Ci, mai degraba-ar vrea o ideala
    Si casta imbratisare de principii;

    Principii ce conduc , fara eroare,
    Natangul pasaret ce le inghite_
    Spre-o disparitie fulgeratoare
    In gura altor specii nou sosite!

    Astfel incat distinsa-amagitoare
    Impresie iti face cateodata
    Ca nu lucreaza intr-a ei favoare ,
    Ci in favoarea cui a fost creata…

    Dar numai daca ochii din cenusa
    Poti sa-ti ridici , mai bine ca sa vada
    Ca blanda vulpe-i alba doar la gusa,
    In timp ce-i, toata, rosie la coada!

    Caci uneori, chiar singura-si arata,
    A cincea zi de numeri dupa Prier,
    Roscata coada bine camuflata
    La cate-o dezvelire-n urbea Trier;

    Acolo unde-si inalta odata
    Un imparat pe nume Constantin,
    Basilica-i mareata inchinata
    Primului Stat European Crestin

    Si , unde azi , a UE liderime
    Aduce-omagii, nu Romanei Pax,
    Nici nobilei Invataturi Crestine,
    Ci rosiei doctrine a lui Marx!

    Si, vrand sa duca in eroare o lume_
    Ca-i progresista-n sange si in gene_
    Marxistei ciume ca sa-i dea alt nume,
    Ii zice acum _ Valori EUropene!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *